salut!

ACEST SITE ESTE UN PAMFLET SI TREBUIE TRATAT CA ATARE.

26.02.2012

Despre virgine si dezvirginarea lor, ep. 1




Cum ne aflăm în secolul de maximă retardare în care avem nevoie de o carte cu instrucţiuni care să ne explice cum să utilizăm în siguranţă o carte cu instrucţiuni, m-am gândit să strivesc corola de minuni a lumii şi să vă învăţ cum să devirginizati o vagină virgină. Nu toţi ne naştem învăţaţi, aşa că eu, după ce am învăţat să compătimesc, m-am hotărât să dezvălui câteva din regurile elementare care ţin de tehnica deflorării.


Generalizând, virginele sunt nişte conserve. Poetic vorbind. Dar cum orice conservă are mai nou şi cheiţă, la fel şi virginele au început să facă sex în masă înainte să îmbrace perdeaua aia de mireasă. Aceste cheiţe sunt de fapt schepsisurile cu care puteţi manipula şi înşela judecata lor naivă de fiinţe pure şi inocente. Motivul pentru care încerc să vă instruiesc este simplu: nu-mi plac virginele. Nu mă pricep să las să pară că am răbdare şi nici n-am harul de a fi ipocrit. Singura femeie care aş fi vrut să fie virgină ar fi fost mama, dar eu n-am fost destul de Iisus pentru asta. M-am născut cu aproape 2000 de ani mai târziu fiindcă probabil mi-a fost lene să mă nasc atunci, dar oricum mă bucur că sunt aici cu voi în secolul 21  aşteptând Apocalipsa, singurul eveniment notabil din istoria cunoscută a omenirii. Dar să trecem la ce vă interesează mai mult, şi anume paşii care trebuie făcuţi ca să v-o puneţi cu o virgină până în 2012. Dacă vreţi să mai apucaţi, trebuie să începeţi chiar din acest moment:
 
1. Agaţă o virgină 


Filează o şcoală generală sau un liceu. Când e pauză, intră în curtea şcolii şi încearcă să pari cool: fă-te că vorbeşti la telefon în timp ce fumezi o ţigară. Fetele de clasa a 8-a şi a 9-a sunt la vârsta la care vor şi nu vor s-o facă. Virginele trecute de 16 ani deja sunt rarităţi. Numai un Columb în materie de himen le poate descoperi. Nu te baza pe intuiţie masculină că nu există. Distincţia o faci simplu: cele care au făcut deja sex merg cu nasul pe sus, pline de ele şi încrezătoare, pe când celelalte îşi privesc cu admiraţie şi invidie colegele, făcându-le loc să treacă pe coridor ori lăsând-le să iasă primele dintr-o încăpere sau pe o poartă (în cazul celor grase). Şi cu siguranţă, cele care au făcut deja sex nu s-ar uita la tine sau cel puţin nu te-ar lăsa să le surprinzi privindu-te. Aşa că una dintre cele care se vor holba insistent la cum tragi din telefon şi vorbeşti la ţigară de cretin ce eşti, care îţi va zâmbi docil şi pseudo-provocator în acelaşi timp, va fi cu siguranţă tipul de virgină pe care o cauţi. De aici e uşor/pân’ la pasul următor; te descurci.

2. Câştigă-i încrederea

Dă-i impresia că o înţelegi. Când are probleme specifice adolescenţei gen conflicte cu părinţii sau cu colegii de clasă, testează sfaturi pe ea. Pune-o să facă ce n-ai făcut tu (că sigur ţie ţi-a scapat ceva dacă citeşti încă ce scriu eu aici) pentru că atunci când unul din sfaturile tale mediocre ca “încearcă să comunici cu ei/mai lasă de la tine/du-te acasă mai devreme etc” va da roade, admiraţia ei pentru tine şi convingerea că vă potriviţi de minune, vor fi maxime. Aici deja nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să găseşti momentul şi ambientul potrivit în care să-i palpezi sânii. Dacă te refuză, ai o problemă gravă. Sinucide-te! Dacă nu, încearcă să-ţi retragi mâinile în mai puţin de 1 minut, altfel va crede că vrei s-o fuţi şi nu mai primeşti nimic. Răbdare şi autocontrol. Chiar şi în cazul în care o surprinzi negativ înfigându-ţi labele în sutienul ei, dacă te retragi înainte să te respingă ea, se va gândi că poate nu ţi-a plăcut ce-ai atins şi posibil, văzut. Că poate are sfârcurile prea mari. Ţâţele prea mici. Sau ambele. Va aştepta nerăbdătoare o a doua ocazie în care să verifice treaba asta cu tine. Las-o să aştepte o săptămână-două până la următoarea mutare. Fă pe nebunul ca să-i dai mat
reginei
virginei! Oricum, de aici, dacă ai răbdare şi nu eşti cretin, putem spune că toate drumurile duc la Amor (anagramă).

Visul mortii




Privesc pe cer în miezul noptii,
Privesc în departare;
Fantoma ta o văd venind
Pășind, mai cu agale.

Ai meritat tu soarta morții?

Ai meritat-o oare?
Dar chipul tau își stă zâmbind
Si mâinile-ți sunt goale.


Nu văd deloc a te-ndoi
De propriile-ți puteri;
Si sufletu-ți stă neclintit
De  parc-ar fi fost ieri

În capul tau e un vâlvoi,
În inimă dureri,
Iar gândul meu este trezit
De o sclipire cu puteri.

File din jurnalul unui muribund ep. 13

 Duminica, 26.02.2012

 

 Regret ascuns

    Ar apune soarele in mine daca as indrazni sa recunosc inca odata asta..o iubesc cu atata nebunie..Plang petalele sale ofilite in mine si pun sarut pe ceea ce a fost frumos. Nu mai pot gandi astfel de prostii, trebuie sa imi revin si sa privesc in realitate, sa imi revin din gandurile mele ce nu mai au acum nici un sens..Of, e atat de tarziu, si cu cat mai trece o secunda devine si mai imposibil, iar cu cat imposibilul creste imi dau seama ca e tot mai tarziu..
     Se cutremura in mine amintirea sa,o imagine difuza ce imi mai fulgera mintea si imi strabate intregul corp, nici macar nu ii mai tin minte trasaturile fetei, le vad pal..oare de ce?..Probabil pentru ca in ziua de azi refuz sa o mai privesc, inchid ochii la fiecare persoana care imi aduce aminte de ea..si din fiecare iubesc partea sa, ochii imi sunt insetati de dor, l-ar cauta in orice colt deaca le-as permite sa fie deschisi..dar nu..eu ii condamn la tulburatorul intuneric.
      Si ma zbat fara lumina, pendulez intre imaginatie si realitate, totul a decazut in haos, tot ce era normal a devenit interzis si toata nebunia..o percep ca a fi ceva normal. Caderea mea in aceasta usoara nebunie s-a facut de-alungul timpului..in atatea zile departe de ea.Am putut trai atatia ani fara aceasta prezenta, nici macar nu stiam ce e aia singuratate sau ce insemna a avea pe cineva alaturi.. acum de ce acest lucru devine insuportabil? de ce am permis sa imi intre in sange aceasta persoana si am ales sa fiu dependenta de parfumul wi?.. Dulcele sau parfum ce il simteam chiar si atunci cand era departe de mine, atat de usor mi se imprima in piele si absorbeam cu pofta cu fiecare por, nu era adiere de vant care sa nu ma faca sa inchid ochii si sa simt..
    Poate ca e o obsesie, o dorinta de a recupera ceea ce am pierdut odata, si totusi nu i-as face rau pentru a-mi corecta eu greselile.. fericit as fi numai simtindu-te fericita.. o cruda-mi apsare si nelinsite inlaturo tu caci imi detii puterea.. tanjesc dupa o mangaiere si as muri intr-un ultim sarut.. cata viata ar putea sa imi ciurga iar prin vene. Te venerez in durerea mea si mi se pare ca esti ultima sansa de scapare din aceste lanturi in care m-ai inrobit. De ce a fost atata lume care sa ne desparta? dar mai ales de ce nu am continuat sa luptam.. de ce eu am renuntat la aceasta lupta pentru fericire si am cedat celei dintai ispite ce mi s-a parut o cale mult mai usoara. Regret prostia mea, era prea devreme sa inteleg atunci tot ce pana azi am reusit sa descifrez..
    Scapare nu as gasi in alta parte, nici macar nu caut...dar ma arunc in orice val ce mi se pare speranta.. si ma oblig sa il ador, poate asa voi putea sa imi iau zborul din colivia ruginita in care ma aflu..Nu mai pot merge pe aceleasi carari si calca pe spinii ce imi adnacesc ranile tot mai mult, orice poarta vad, sper scapare mi se inchide in fata-mi cand mai am de facut doar un pas... sunt condamnat.
    E prea mult..trebuie sa imi uit acest gand, trebuie sa ingrop amintirile ramase si peste acea tarana a sufletului meu sa zidesc o alta viata care sa imi aduca mai multa satisfactie..Am sa uit tot, chiar daca acum nu pot, pentru ca stiu ca timpul vindeca multe chiar de-ar fi insasi viata.. am sa doresc sa fiu vindecat, sa mi se dea aripi pentru a zbura din propriul iad, din propria temnita.. De azi am sa imi uit durerea si am sa o uit undeva in mine, intr-o margine de suflet pentru a putea lacrimile sa se prelinga in necunoscut si sa devina uitate...

Fiecare dintre noi am avut idealuri nobile. Atingerea acestor idealuri necesita insa si vointa de a lupta si de a lua decizii corecte care sa nu ne duca spre regrete. Din pacate, de cele mai multe ori ne lasam acaparati de maruntisurile vietii si uitam ce este important pentru noi.
Faptele ajung uneori sa nu fie pe masura intentiilor noastre.. Spunem lucruri pe care le regretam si ne indepartam auzind vocile trecutului: ” imi pare asa de rau”, “ce o fi fost in capul meu”, “de ce nu am facut cum a zis”. Cert este ca fiecare zi ne ofera ocazia sa reparam sau de ce nu sa facem lucuri mai bune pe viitor.
Este atat de important trecutul incat continua sa ne influenteze sentimentele si comportamentul actual? O astfel de abordare a situatiei aduce cu sine doar necazuri. In esenta, daca ne gandim cu regret la o nereusita de acum cativa ani, reusim sa intretinem acest resentiment si ne definim si modul de a gandi.
Pentru fiecare dintre noi exista momente de rascruce si in acele clipe ne intrebam: ” cum ar fi fost daca?” Foarte multi dintre noi au regrete legate de propria persoana, ca nu au reusit sa fie ce-si propusesera, ca nu au profitat de o anumita ocazie, insa ideea este sa invatam din fiecare decizie pe care o luam si mai ales sa intelegem de ce am luat-o la stanga si nu la dreapta.


Tu ce regrete ai?