Ar apune soarele in mine daca as indrazni sa recunosc inca odata asta..o iubesc cu atata nebunie..Plang petalele sale ofilite in mine si pun sarut pe ceea ce a fost frumos. Nu mai pot gandi astfel de prostii, trebuie sa imi revin si sa privesc in realitate, sa imi revin din gandurile mele ce nu mai au acum nici un sens..Of, e atat de tarziu, si cu cat mai trece o secunda devine si mai imposibil, iar cu cat imposibilul creste imi dau seama ca e tot mai tarziu..
Se cutremura in mine amintirea sa,o imagine difuza ce imi mai fulgera mintea si imi strabate intregul corp, nici macar nu ii mai tin minte trasaturile fetei, le vad pal..oare de ce?..Probabil pentru ca in ziua de azi refuz sa o mai privesc, inchid ochii la fiecare persoana care imi aduce aminte de ea..si din fiecare iubesc partea sa, ochii imi sunt insetati de dor, l-ar cauta in orice colt deaca le-as permite sa fie deschisi..dar nu..eu ii condamn la tulburatorul intuneric.
Si ma zbat fara lumina, pendulez intre imaginatie si realitate, totul a decazut in haos, tot ce era normal a devenit interzis si toata nebunia..o percep ca a fi ceva normal. Caderea mea in aceasta usoara nebunie s-a facut de-alungul timpului..in atatea zile departe de ea.Am putut trai atatia ani fara aceasta prezenta, nici macar nu stiam ce e aia singuratate sau ce insemna a avea pe cineva alaturi.. acum de ce acest lucru devine insuportabil? de ce am permis sa imi intre in sange aceasta persoana si am ales sa fiu dependenta de parfumul wi?.. Dulcele sau parfum ce il simteam chiar si atunci cand era departe de mine, atat de usor mi se imprima in piele si absorbeam cu pofta cu fiecare por, nu era adiere de vant care sa nu ma faca sa inchid ochii si sa simt..
Poate ca e o obsesie, o dorinta de a recupera ceea ce am pierdut odata, si totusi nu i-as face rau pentru a-mi corecta eu greselile.. fericit as fi numai simtindu-te fericita.. o cruda-mi apsare si nelinsite inlaturo tu caci imi detii puterea.. tanjesc dupa o mangaiere si as muri intr-un ultim sarut.. cata viata ar putea sa imi ciurga iar prin vene. Te venerez in durerea mea si mi se pare ca esti ultima sansa de scapare din aceste lanturi in care m-ai inrobit. De ce a fost atata lume care sa ne desparta? dar mai ales de ce nu am continuat sa luptam.. de ce eu am renuntat la aceasta lupta pentru fericire si am cedat celei dintai ispite ce mi s-a parut o cale mult mai usoara. Regret prostia mea, era prea devreme sa inteleg atunci tot ce pana azi am reusit sa descifrez..
Scapare nu as gasi in alta parte, nici macar nu caut...dar ma arunc in orice val ce mi se pare speranta.. si ma oblig sa il ador, poate asa voi putea sa imi iau zborul din colivia ruginita in care ma aflu..Nu mai pot merge pe aceleasi carari si calca pe spinii ce imi adnacesc ranile tot mai mult, orice poarta vad, sper scapare mi se inchide in fata-mi cand mai am de facut doar un pas... sunt condamnat.
E prea mult..trebuie sa imi uit acest gand, trebuie sa ingrop amintirile ramase si peste acea tarana a sufletului meu sa zidesc o alta viata care sa imi aduca mai multa satisfactie..Am sa uit tot, chiar daca acum nu pot, pentru ca stiu ca timpul vindeca multe chiar de-ar fi insasi viata.. am sa doresc sa fiu vindecat, sa mi se dea aripi pentru a zbura din propriul iad, din propria temnita.. De azi am sa imi uit durerea si am sa o uit undeva in mine, intr-o margine de suflet pentru a putea lacrimile sa se prelinga in necunoscut si sa devina uitate...
Fiecare dintre noi am avut idealuri nobile. Atingerea acestor idealuri necesita insa si vointa de a lupta si de a lua decizii corecte care sa nu ne duca spre regrete. Din pacate, de cele mai multe ori ne lasam acaparati de maruntisurile vietii si uitam ce este important pentru noi.
Faptele ajung uneori sa nu fie pe masura intentiilor noastre.. Spunem lucruri pe care le regretam si ne indepartam auzind vocile trecutului: ” imi pare asa de rau”, “ce o fi fost in capul meu”, “de ce nu am facut cum a zis”. Cert este ca fiecare zi ne ofera ocazia sa reparam sau de ce nu sa facem lucuri mai bune pe viitor.
Este atat de important trecutul incat continua sa ne influenteze sentimentele si comportamentul actual? O astfel de abordare a situatiei aduce cu sine doar necazuri. In esenta, daca ne gandim cu regret la o nereusita de acum cativa ani, reusim sa intretinem acest resentiment si ne definim si modul de a gandi.
Pentru fiecare dintre noi exista momente de rascruce si in acele clipe ne intrebam: ” cum ar fi fost daca?” Foarte multi dintre noi au regrete legate de propria persoana, ca nu au reusit sa fie ce-si propusesera, ca nu au profitat de o anumita ocazie, insa ideea este sa invatam din fiecare decizie pe care o luam si mai ales sa intelegem de ce am luat-o la stanga si nu la dreapta.
Tu ce regrete ai?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu