salut!

ACEST SITE ESTE UN PAMFLET SI TREBUIE TRATAT CA ATARE.

21.05.2011

File din jurnalul unui muribund ep 2

 Sambata,21 mai,2011

DIN EPISODUL TRECUT: ...Vii spre mine cu bratele intinse, te vad in culori, te vad zambind,inchid ochii si te iau in brate, lacrimile imi umezesc obrajii...sunt trist dar te simt aproape...nu-mi da drumul, tine-ma in brate, tine-ma strans. Nu spune nimic doar tine-ma in brate...nu-mi da drumul, nu pleca...si daca pleci ia-ma cu tine...nu-mi da drumul...te simt...esti reala. Iti simt sarutarile, iti simt respiratia calda pe gat, pe urechi, pe obraji...ramai cu mine sau ia-ma cu tine...

IN PREZENT: ... Te tin in brate. te simt, este reala, esti aici, ma saruti, plangi si ma saruti...te srang la pieptul meu. Nu mai vreau sa iti dau drumul... mi-e frica sa nu te pierd iarasi...plangi? de ce plangi? sunt cu tine, te tin in brate sunt doar al tau, suntem impreuna. Nimeni si nimic nu ne mai poate desparti acum...
Continui sa plangi si printre lacrimi imi spui:
-Imi pare rau, dar trebuie sa plec. Nu mai pot sta aici. Nu se poate astfel. A fost o greseala ca am venit. Nu ar fi trebuit. Iarta-ma!!!...si dispari...cum? unde? cand?...a fost un vis? oare am visat cu ochii deschisi?...nu,nu.nu,nu ...a fost prea real...te-am simtit, ti-am simtit mangaierile, ti-am simtit respiratia, mirosul tau, saruturile tale nu se poate sa fi fost doar un vis...
 Deschid ochii!!!fuck!!! sunt singur in camera mea de camin, singur in scaunul meu, la biroul meu, in fata monitorului meu...nu se poate...e imposibil...inca iti simt parfumul tau pe hainele mele, pe pielea mea...nu se poate, nu te pot pierde din nou.Inchid ochii, ma chinui...dar in zadar.TU nu mai apari...
Ai plecat, ai luat cu tine sufletul meu, iar timpul nu va mai face clepsidrele sa stea in loc. Cascade de vise se vor narui peste noapte, iluzii pierdute in mari de minciuna,suflet mistuit de focul iubirii. Ai plecat si intregul noustru paradis cladit de noi s-a prabusit, iar incet incet ma voi prabusi in urma lui, Inima mi-e strapunsa de fulgerul ce strabate cerul, impartinu-se in mii si mii de particule. Ai plecat si viata mea a plecat odata cu tine, dar singurul lucru pe care il stiu e ca te voi pastra in inima mea si mii de farame de amintiri. Timpul meu s-a oprit in loc pentru totdeauna si doar chipul tau ma va mai face sa traiesc, nu-l pot uita niciodata. As vrea sa fiu o pasare, sa pot zbura in infinitul necunoscutului, sperand ca te voi regasi intro buna zi. Cerurile vor simti durerea mea ca un ecou , ca o adiere in vant,...stiu ca undeva acolo inca existi, inca ma astepti sa te gasesc, sa fim iar impreuna...existi cu adevart in mine, faci parte din mine, din sufletul meu, din viata mea, si doar tu ma faci sa cred ca speranta nu moare niciodata. Trebuie sa te gasesc!!!de ce? pentru ca: tu mi-ai aratat ca cerul poate fi mereu senin, ca florile nu se vor ofili niciodata, ca orice loc intrunecat poate fi luminat cu roze de iubire, de pasiune, de speranta.
As vrea sa tip, sa urlu!!! dar nu are rost... as vrea sa plang, dar nu mai am lacrimi, te simt aproape dar visez, cred ca te tin in brate dar tu esti asa de departe si totusi atat de aproape...nu pot sa mint, nu am cum sa mint cand iti spun ca TE IUBESC!!!  nu mint cand iti zic ca imi lipsesti. Imi lipsesc vorbele tale dulci, tandretea ta, dragostea ta, tot ceea ce esti TU!! !Mi-ai fost cantecul ce ma indrumat in noapte, vocea ce imi mangaia tristetea, vantul ce imi in valuia corpul, dar nu a fost decat un vis. M-ai facut sa cred ca viata merita traita si niciodata nu e tarziu sa mai iubesc si sa daruiesc iubire. Dar acum cred ca viata e ceva mortal si simt cum inima mi se transforma in metal...