Visul mortii

Privesc pe cer în miezul noptii, Privesc în departare; Fantoma ta o văd venind Pășind, mai cu agale. Ai meritat tu soarta morții? Ai meritat-o oare? Dar chipul tau își stă zâmbind Si mâinile-ți sunt goale. Nu văd deloc a te-ndoi De propriile-ți puteri; Si sufletu-ți stă neclintit De  parc-ar fi fost ieri În capul tau e un vâlvoi, În inimă dureri, Iar gândul meu este trezit De o sclipire cu puteri.