Revista “PULA” a existat în România!

Nicolaie Iorga n-avea pula!

Dau de-un text din revista Timpul, un numar din 2006 si aflu, nu prima oara ca marele istoric (si aici am oaresce indoieli, da' asta alta data), era un mare si prefacut labagiu, fara picatura de umor, treaba care, cel putin pentru mine, pune oricui la indoiala o eventuala banuita inteligenta; e fain de citit intreg articolul, aflati chestii inedite despre Geo Bogza, dar eu m-am oprit la pasajul asta:

***
Despre revista „Unu“, zabovind asupra lui Bogza, am amintit tangential.
Pentru ca am reamintit-o, nu vreau sa uit sa aduc, o data in plus, multumirile mele d-lui Vladimir Pana, care mi-a deschis totdeauna usa casei sale si mi-a pus la indemana, de multe ori, documente de prim ordin.
Tot prin domnia sa am reusit sa patrund si dincolo de ceea ce se poate vedea, adica in Zona Interzisa a avangardei noastre. Este vorba de ceea ce, generic, am putea numi „tezaurul negru“– ma refer la publicatiile „PULA/ Revista de pula moderna / Organ Universal“ si de „Muci“.
Ambele sunt ispravi ale celor reuniti in grupul „Alge“, puberi care au si publicat revista cu acest nume.
Primul numar din „Alge“ poarta pe una din pagini cuvintele:
„ANUNT
Rugam a nu se intra la redactie cu vaporul deoarece nu suntem Marea Sargaselor; Suntem alge de sine statatoare“. Un numar al publicatiei este subintitulat „Revista ditirambica“, in altul exista o propozitie anume pentru autorul Poemului invectiva, pe care foarte tinerii sai prieteni il divinizau pur si simplu:
„A sosit o sonda de la Bustenari cu petrol in testicole: GEO BOGZA“.
Conform lui Saşa Pană, 20 de exemplare au fost imprimate, dintre care doar 7 exemplare au fost distribuite , ultimul fiind o simpla foaie cu o urare speciala pentru Sasa Pana, care tocmai se casatorea cu Mary- Ange.
O transcriu, pentru edificare
„ALGE
Piatra Neamt 26 iulie 1931
NUMARUL SAPTE
SCOS PENTRU LA NOAPTE
EDITIE MARUNTA
NUMAR PENTRU NUNTA
BEM VINUL DIN ACEASTA CANA
PENTRU MADAM SASA PANA“.
Cine erau zabaucii?
Sa-i numim:
Gherasim Luca, Perahim, Aureliu Baranga, Sesto Pals, Paul Paun.
La un moment dat, acestia, neavand astampar, se gandesc sa faca o jucarie cu numele „organului universal“.
Poate ca il citisera pe Creanga, in a carui editie ingrijita de Kirileanu, un text se numea nici mai mult, dar nici mai putin decat „Povestea povestilor / Povestea Pulei“.
Poate ca nu l-or fi citit pe Creanga, nu asta e important.
Cert este ca pe o coala de hartie indoita cu staif la unul din capete, au pus titlul pe care l-am reprodus un pic mai inainte fara falsa pudoare, si adauga, dincolo de numele lor:
Gherasim Luca, Paul Paun, S. Perahim, Aureliu Baranga – Sesto Pals n-a participat cu texte in interiorul jucariei tipografice – cu urmatoarea precizare:
„Azi 1 octombrie s-au scos treisprezece pule“.
Si pentru ca totul sa fie, cum zic adolescentii zilelelor noastre, najpa, in interiorul colii s-a asezat si o fotografie, cu doi dintre autori in pielea goala, sub care s-a pus explicatia: „Redactorii sefi ai revistei Pula la lucru“.
Revista „Muci“ (sub titlul ei este asezata, ca o zgarda la un caine, propozitia:
„Pentru ca nu purtam fuduliile in tabachera ne intitulam GRUPUL MUCOSILOR“
a fost a scoasa de intregul grup, marcandu-se in acest fel expozitia de pictura a lui Perahim.
S-au tiparit, la 7 februarie 1932, 200 de exemplare.
Peste un an, in 1933, grupul de prieteni scoate o noua editie a revistei „Alge“, de data asta in format mare.
Se pastreaza acelasi stil percutant, la care se adauga, fireste, noi indrazneli.
Se vine, la un moment dat, cu o idee cel putin cutezatoare, si anume aceea de a i se trimite unui carturar de calibru (care, insa, vedea rosu in fata ochilor ori de cate ori intalnea ceva ce avea legatura cu spiritul de fronda) un exemplar, cu dedicatia:
„Marelui nostru Profesor Nicolae Iorga“.
Ce s-a intamplat nu era prea greu de ghicit.
Sesto Pals, intr-un text pe care mi l-a dat si pe care l-am publicat `in „Omul ciudat“, carte de poezii pe care i-am tiparit-o la Editura Vinea in 1998, marturisea:
„Iorga, indignat, a subliniat tot ce putea fi considerat pornografic sau subversiv in revista si a cerut Ministerului de Interne sa fim judecati.
Era in perioada c`and tot N. Iorga a cerut sa fie judecat Geo Bogza pentru Poemul invectiva.
Dupa o perchezitie in casa mea, unde era si asa-zisa redactie, am fost dus impreuna cu Gherasim Luca, aflat intamplator la mine, la Prefectura Politiei si aruncati intr-o sordida «plosnitarie», de unde a doua zi dimineata am fost transferati in duba la inchisoarea Vacaresti, gasindu-i acolo pe Paul Paun, pe Perahim, pe Aurel Baranga si pe tipograful nostru Bercovici.
La Perahim mai fusese gasit si un alt material, o revista tiparita in 13 exemplare, cu titlul «Pula», nedestinata vanzarii, care insa a provocat mult zgomot.
Dupa zece zile am fost eliberati toti din puscarie, urmand sa fim judecati.
Am beneficiat insa, dupa doi ani, de o amnistie.
Dupa cele zece zile de preventie, am ramas traumatizat si n-am mai fost capabil sa dau un examen de admitere la Politehnica, la care am intrat abia in 1934.“
Arestarea minorilor a fost subiect gras de presa si nici un ziar ce se respecta nu a scapat prilejul de a reflecta evenimentul.
Din nota transcrisa in „Curentul“– cu destule neglijente – reiese cu claritate faptul ca, intr-adevar, Nicolae Iorga a facut reclamatia care a trimis componentii grupului „Alge“ la parnaie.
Erau niste copii, liceeni abia, dar acest fapt era, desigur, nesemnificativ pentru cel care stia, in partea aceasta de Europa, cel mai bine istoria omenirii.
Nota amintita era publicata cu un titlu mai mult decat edificator:
„Un scandalos atentat la bunele moravuri
Cativa «literati» adolescenti tiparesc o revista scabroasa si o trimit pe la casele oamenilor“.
Iata continutul sau:
„Sunt cateva zile de cand, atat Prefectura politiei Capitalei, cat si Parchetul de Ilfov au primit reclamatiuni din partea unor personalitati ale vietii noastre publice care se plangeau ca posta le aduce de la o vreme publicatiuni obscene.
D. profesor N. Iorga preciza in reclamatia d-sale ca ceea ce l-a scandalizat mai mult a fost o publicatie primita chiar acum doua zile, care avea drept titlu un Phalus, iar titulatura, de-a dreptul in limbaj popular. (Pe care, bineinteles, n-o putem transcrie aici).
Publicatiunea aceasta (…) isi luase sarcina de a spune lucrurilor «pe nume» – adica totul, pe sleau, fara rusine (…).
Nici o indicatie asupra redactorilor responsabili, nici o indicatie asupra tipografiei ori a redactiei.
O descindere Inspectorul V. Parisianu, seful politiei sociale a Capitalei incepand cercetarile de rigoare, a operat in cursul zilei de ieri o descindere la tipografiile suspecte.
La tipografia «Steaua» din bulevardul Maria, proprietatea lui David Bercovici, descinderea a fost revelatoare: autorii «Phalus»-ului au fost prinsi tocmai cand faceau corectura ultimului numar al porcoasei publicatiuni.
[n.n. – desigur, aceasta precizare este inexacta; ea reflecta doar zelul gazetarului de serviciu care a compus textul de ziar]
Au fost ridicati cu «toptanul », transportati la politie, de unde au fost inaintati Parchetului Ilfov. [… ]
Atentat la bunele moravuri
D. Jude-instructor Oprescu fiind delegat cu anchetarea cazului a emis impotriva indivizilor de mai sus mandate de arestare pentru atentat la bunele moravuri.
Ei au fost trimisi la Vacaresti.“

 Dintre celelalte 13 exemplare, unul a ajuns la Saşa Pană, directorul revistei UNU, iar altul i-a fost trimis profesorului lor, Nicolae Iorga, cu dedicaţia: “Tu ai? N-ai!”. Ultragiat, Iorga i-a reclamat pentru “conţinutul pornographic” al publicaţiei. Drept urmare, autorii ajung la tribunal şi stau câteva zile după gratii înainte să fie amnistiaţi. Datorită informaţiilor puţine, fondatorul revistei este considerat încă de unii a fi Geo Bogza.