File din jurnalul unui muribund, episodul 21

- Visul unui vis

Sambata,13.12.2014,  ora 3:33

...Merg pe mijlocul strazii, pe linia continuu. Trist si suparat, cu ghiozdanul in spate si tigara in coltul gurii, merg prin noapte facandu-mi loc prin ceata deasa. Fredonez o melodie doar de mine auzita. Nu am o destinatie anume. Merg doar, ma indrept in partea opusa amintirolor...

Din spate se aud claxoane, m-i se face semne cu farurile, si o voce de femeie se aude:

- Esti nebun? Pe o asa ceata tu mergi pe mijlocul drumului? Daca dadeam peste tine? 

 ... Nu bag in seama ce-mi spune, ii fac semn cu mana sa-si continuie drumul...

- Hei, cu tine vorbesc! Nu auzi? Ce ai? Ce e cu tine? Nu poti sa mergi chiar asa?

- Cum nu? Priveste-ma...

 Merg tot inainte, fara a ma uita inapoi. Nu am chef de nimeni...

Simt o mana calda cum se strecoara in causul palmei mele si ma tinteste pe loc. Ma intoarce brusc si imi spune:

- Te-am intrebat ceva, de ce nu-mi raspunzi?

Incruntat si pregatit sa ma iau la harta cu ea, raman mut, si fac ochii mari cat cepele. In fata mea statea o femeie tanara, subtirica, blonduta cu un zambet ce-ti incalzea sufletul. Rochita-i alba cu fluturasi albastri ii ascundea forme apetisante...in ceata deasa, farurile care ii bat din spate prin rochita alba...murmur incet:

- Esti un inger?...

Ea razand: 

- Da, numai inger nu sunt eu! observ ca frigul te-a cam afectat...

- Nu, nu mi-e frig, mi-e numai bine... Dar tu esti, tu, tu, tu... TU! Esti tu, fata din vis...

- Ha ha! esti amuzant!... ok, am auzit multe chestii la viata mea, dar asta le intrece pe toate.

Da sa plece, dar o prind de mana...

- Cine esti?

- Ce sa faci? 

- Scuze, voiam sa vad daca tu chiar esti adevarata sau visez... Te asteptam de prea mult timp, incat incetasem sa mai cred ca ai sa apari vreodata.

- Ma asteptai de mult? zambindu-mi atat de frumos, imi mangaie obrazul stang cu o miscare atat de fina...Ooofff, mai baiatule, mai. De unde ai aparut si incotro te intrepti?!?

Raman mut. Nu pot articula nici un cuvant...Nu stiu de ce...

- Hei, ma auzi? De ce plangi? 

...Plang?...Eu chiar plang? nu pot sa cred! Ma uit la Ea si plang... Pe nesimtite lacrimile-mi aluneca siroaie si eu nu am bagat de seama macar. 

 Abia perceptibil spun:

- Nu ma cunosti, nu stii cine sunt, dar sa stii ca am creat un univers minunat cu mult inainte ca tu, tu inger sublim sa imi apari in cale. Am fost creat din lacrmile cerului si din suflul vanturilor, doar ca sa te intalnesc pe tine...

Ma striga pe nume. Cum de imi cunoaste numele? Nu imi amintesc sa ii fi spus asa ceva?

- Cum de stii cum ma chiama? Ne-am mai intalnit pana acum?

- Nu! Nici odata nu ne-am vazut live. Dar imi apari in vis de cand ma stiu, te visez noapte de noapte! Niciodata nu mi-am putut aminti visul meu cu tine, atat stiu, ca o mare liniste ma cuprindea ori de cate ori imi apareai in vis. In bratele tale imi gaseam linistea si ma simteam atat de iubita. 

 Imbratisand-o o strang atat de tare la pieptul meu incat parca simt cum imi patrunde in suflet.   Imi sopteste la ureche: 

- Din apa cerului am cules stropi de roua,din puritatea marii raze de aur. Din suierul vantului, notele cele mai dulci. Le-am impletit toate, pentru tine le-am cules. Esti raza de soare ce-mi lumineaza viata, esti ecoul iubirii ce-mi leagana sufletul. Strange-ma in brate si nu-mi mai da drumul niciodata! Iubeste-ma! Vreau sa simt ca traiesc! 

- Pentru a trai ai nevoie de batai de inima. Pt asta,ai nevoie de o inima.Pt o inima ai nevoie de fericire. Pt fericire,ai nevoie de mine! Lasa-ma sa fiu eu fericirea ta... Imi sare in brate si zambeste. Incepem sa ne invartim imbratisati...  - Stai, opreste-te! Vai, inelul... mi-a cazut .... ooooffff... Ma opresc, pun fata jos si ma uit dupa inel... il vad imediat e sub roata din fata. Ma aplec repede dar nu ajung, asa ca ma pun in genunchi, ma intind dupa inel...ha! sunt bagat un sfert sub masina... Ies de sub masina si spun ca l-am gasit. Stand inca in genunchi, imi ridic privirea si o vad, statea in fata mea zambitoare cu dreapta intisa sper mine si facandu-mi semn cu privirea, catre inelar. Fara alte intrebari, pun inelul pe degetul fetei la care dau sa ma ridic. Atunci aud tare si raspicat:  - Da!  Ridicandu-ma destul de repede si neintelegand pentru ce era "DA!"-ul respectiv, ma trezesc sarutat cu infocare ...printre sarutari, lasandu-ma parca sa imi iau o portie mica de aer pentru ca nu ma sufoca ii spun: - Visul meu fara tine, fara de importanta. Si un maine ce vine e lipsit de speranta,  Mintea mea fara tine e goala, neconcentrata Lumea mea fara tine e rece si dezolanta.  Oprindu-se brusc din sarutat imi spune: - Sa invat sa te iubesc mi-ar putea lua o viata intreaga,dar numai uitandu-ma in ochii tai stiu ca merita sacrificiul!  Zambesc. Inchid ochii si o sarut. Incepem sa ne invartim intr-un dans stiut numai de noi. Frigul si ceata nu mai tin cont de noi doi. Ne invartim din ce in ce mai tare. Si mai tare....simt cum incep sa ametesc si parca cad in gol.  Simt un fior pe sira spinarii si tresar speriat deschid ochii...  Sunt intr-o cafenea, cu capul pe tastatura. Am atipit de ceva timp. Simt cum tastele si-au lasat amprenta puternic pe obrazul meu. Nedumerint, ma uit prin local, dar nu e nici urma de ea. Cu toate ca inca ii simt parfumul si gustul buzelor ei inca persista atat de puternic...Sa fi fost doar un vis. Am trait atat de interns. Ma uit la ceas, nu-mi vine sa cred. N-au trecut decat 10 minute!... Imi reiau ideile, si dupa o gura de cafea, dupa ce imi aprind tigara, incep sa scriu:  " Jurnalul unui muribund, episodul 21. Visul unui vis"

Daca as fi de gheata, ai vedea cu ochii tai cum ma topesc atunci cand imi zambesti!!!