Nu am cuvinte, si mintea imi este impietrita.
Nu am cunoscut pe nimeni, pana la el, care sa iubeasca viata atat de mult. Era omul cel mai viu pe care mi-a fost dat sa il intalnesc. Atata verva, atat vioiciune, atata bucurie si dragoste de viata... si intr-o clipa totul s-a evaporat. A ramas un gol imens in sufletul meu, probabil ca in sufletul fiecraei persoane care a avut norocul sa o intalneasca.
A fost o raza de soare, care ne-a mangaiat sufletele pentru o perioada mult prea scurta de timp.
DUMNEZEU SA-l ODIHNEASCA!
