Nu poti sa fii fericit daca nu ai suferit macar o singura data in viata ; nu poti pretui momentele de bucurie decat daca stii ce inseamna sa suferi minute, ore , zile, ani intregi . Nu exista suferinta mai mare sau mai mica, totul depinde de puterea noastra de a uita si de a ierta, lucru ce este mai greu decat suferinta in sine. Se spune ca timpul le vindeca pe toate , partial adevarat ; cu timpul uiti dar nu ierti, sau cu timpul ierti dar nu uiti, e foarte greu sa ajungi sa uiti si sa ierti in acelasi timp. E adevarat ca, odata cu trecerea timpului, suferinta se atenueaza, dar rana ramane acolo undeva in suflet, nu se inchide cu nimic definitiv ;oricat ai incerca sa depasesti momentele in care suferinta a fost de nesuportat , ceea ce a sapat ea adanc in sufletul tau ramane , si prada sechelelor ce raman vesnic in amintire, devii o creatie a propriilor tale suferinte.
Se intampla uneori , ca , dupa trecerea timpului , momentele nefericite sa se transforme ori in simple amintiri, ori in regrete .
Este adevarat ca numai un om care a suferit in viata , din dragoste mail ales , este un om mai intelept, dar si mai reticent si circumspect. In dragoste nu este ca in orice situatie de viata, suferinta lasa urme adanci , si ,cu toate ca iti juri sa nu mai crezi asha repede intr un sentiment care te ia pe sus, inconstient, ti se va intampla sa iubesti probabil si a doua si a treia oara , de cate ori se iveste. In dragoste si fericirea si suferinta au aceeasi importanta si efect, conteaza insa proportia , caci suferinta este doar o avertizare temporara a ceea ce s ar putea intampla daca iubirea ar disparea sau si-ar reduce din intensitate; ele sunt interdependente , suferinta fara dragoste nu exista iar dragoste fara suferinta , de asemeni .
De ce insa cea mai mare suferinta pe care ti o poti aduce aminte este cea a unei dragoste pierdute, a unei iubiri ratacite in necunoscut, de ce atunci cand simti ca suferi cea mai buna alinare este o mangaiere pe frunte sau o vorba de alint si dragoste? De ce cand iubesti simti ca nimic nu mai conteaza decat dragostea persoanei de langa tine si prezenta ei ?
De ce suferi cand ti se intampla totusi sa pierzi ceea ce te- a facut si fericit si nefericit in acelasi timp?
Pentru ca suntem vulnerabili. Suferinta din dragoste deriva din sentimentul de neputinta de a mai putea schimba ceva ca totul sa fie ca inainte ; iubirea este nesfarsita si inefabila, si totusi ea are o finalitate . Devii constient de aceasta finalitate atunci cand incepi sa te indoiesti de sentimentele celui de langa tine, caci sufletul dependent de dragoste nu face fata schimbarilor iar la orice greseala din partea celuilat se pierde cate o parte din inefabilul care odata te facea sa tremuri de fericire, si se transforma in cuvinte; si, ca orice sentiment pe care il poti descrie totusi in cuvinte , dragostea devine un sentiment real, pe care nu il mai poti primi in intregime si nici sa-l daruiesti nu mai poti asha cum ar trebui si asha cum ai vrea. Indoiala este cel mai mare dusman al dragostei , si atunci cand nu este doar e elucubratie al unei imaginatii bolnave, ea distruge in timp orice sentiment de iubire , si duce inevitabil la pierderea oricarui sentiment fata de presoana care altadata te facea sa simti ca esti cea mai importanta fiinta din lume.
