File din jurnalul unui muribund, episodul 24

The Queen of RAIn

Demonul cu ochii negri,

partea intai


Din episodul trecut:

Am avut un vis frumos, mai dureros decat toate cosmarurile de pana acum: se facea ca nu or sa se mai vindece niciodata. Iar daca nici timpul nu le scoate de acolo, atunci cine? Atunci cum? Mi-e dor

Ma afund in pat, ma pierd printre asternuturi, ma scufund printre ganduri. Din inger mi-ai devenit demon. Inchid ochii si...

Adorm!!!

Ma trezesc brusc, simtind cum cineva isi trece degetele prin parul meu, apoi imi mangaie obrazul sarutandu-ma pe frunte, apoi pe obrazul drept...
Deschid ochii, iar Ea imi saruta atat de apasat buzele de parca ar vrea sa imi fure sufletul cu totul. Zac intr-o placere incontrolabila, iar o pace interioara se face simtita subit. Cad prada buzelor tale; sarutul tau parca imi arde fiinta. Sunt al tau si tu a mea. 
Deschid ochii si vad cei mai frumosi ochisori negri, care imi arde sufletul. Cateva suvite blonde iti gadila nasucul micut, iar cateva dintre suvite iti cad pe coltul buzelor de un rosu aprins. 

 Ma saruti atat de apasat, respir asa greu, vrei sa ma omori. Da, cu dragostea ta ma omori si imi place. Zambesti muuult prea frumos pentru lumea asta, iar zambetul ei dezvaluie dinti albi, perfecti de un alb oribitor.
Eu :- Esti foarte frumoasa, mai este nevoie sa-ti mai spun asta? Ochii tai negri, ma hipnotizeaza, lumina pe care o degaja ma face sa te vreau a mea, doar a mea, numai a mea. Acum si pentru totdeauna!!!
Buzele ei de un rosu fenomenal, imi boteaza sarutarile intr-un dans nebun, uniunea sufletelor noastre sunt pe cale sa...
Eu: - Tu esti opera mea, ma pot mandri ca ma intrec cu Dumnezeu! Te-am sculptat in carne si modelat in suflet.
Sorbinu-mi fiecare cuvant, se joaca in parul meu spunandu-mi destul de des ca ar trebui sa il mai tund.
Se uita la mine, in ochii mei si priveste adanc in sufletul meu. Oare poate vedea cat imi e de draga? Oare isi poate da seama ca doar prin simpla ei prezenta imi umple golul din suflet? si totusi daca ea insasi e sufletul meu pereche?...hmmm...
Eu:- De ce te uiti asa la mine ?!?
Ea:- Asa cum?
Eu:- Asa cum ai vedea adanc in mine, in sufletul meu, simt ca ma citesti ca pe o carte, ma simt atat de deschis in fata ta, atat de...descifrabil...ochii tai negri ma dezbraca de sentimente, de ganduri, de tot...
Ea:- Abia ai facut ochisori si deja spui vorbe mari! ce ai visat? prea m-ai strans in brate si prea mult m-ai pupacit prin somn. Esti grijuliu si imi place asta la tine, te vreau aici, te rog sa nu mai pleci.
Eu:- Unde sa plec? sunt aici, nu? sunt aici si aici voi fi intotdeauna!
Ea:- Aici unde? aici in pat, langa mine?
Eu:- Aici, acum, si oriunde vei fi.
Ea:- Si vrei sa te cred? minti frumos, imi place, dar nu pot crede asa ceva.
Eu:- Nu crezi? sau nu vrei sa crezi? Oare e asa de greu sa crezi ca cineva iti poate fura sufletul si inima asa repede?
Ea:- Mai urmeaza sa spui ca tu chiar crezi in dragoste la prima vedere!
Eu:- Ei bine...daca insisti, da. Da chiar cred.
Ma saruta iarasi si iarasi. Imi cerseste sarutari si imi plateste sarutandu-ma inapoi pentru pupicii pe care ii dau. Si eu care credeam ca nu exista o persoana mai pupacioasa decat mine.
Ea:- Esti un pupacios! la fel ca mine. Suntem doi pupaciosi. Ne vom topi buzele de pupicei.

Zambesc si o sorb din priviri. Vreau sa o cuprind toata, sa o captez in sufletul meu, in inima mea!
Ea:- De ce ma privesti asa?
Eu:- Asa cum?!?
Ea:- Asa cum parca ai vrea sa ma cuprinzi toata, sa ma capturezi in sufletul tau si sa ma tii prizoniera in inima ta pentru o eternitate cel putin!
Raman mut!...nu-mi vine sa cred. Sunt exact cuvinetele pe care le-am gandit acum o secunda.
Eu:- Da, te-as pastra in inima mea macar pentru o eternitate. Ti-as darui in schimb sufletul meu pentru acest previlegiu.
 Atunci ochii ei arzatori, stralucind in intunericul ce radia in camera, devenira din ce in ce mai patrunzatori.
Ea:- Incerci sa faci un pact cu mine? Vrei sa fiu a ta pe veci, si imi dai la schimb sufletul tau?
Eu:- Da! Da, vreau! Vreau sa fii a mea!
Ea:- Credeam ca sunt a ta deja. Sufletul tau imi apartine din prima clipa cand ne-am vazut. Dar eu tot ce vreau de la tine este inima ta. Ce spui? Imi dai inima ta la schimb? Promit sa am grija de ea!
Eu:- Sa-ti dau inima la schimb cu ce!?!
Ea:- Of, prostutule, oare cand vei intelege? Te-ai negat si ai fugit de tine. Eu am venit ca o furtuna si te-am imprastiat peste tot, te-am trezit, apoi si te-am certat si m-am ascuns. Te-am lasat sa ma cauti cu disperare, chiar si acolo unde nu am fost niciodata...
Eu:- Poftim? Adica, ce vrei sa spui cu asta? Nu inteleg! Ce vrei sa...
Ea:- Of, prostutule, oare cand vei intelege.
 Imi inchide gura cu un suras, astfel parca sigiland pactul. printre saruturi imi sopteste:
- Am fost ingerul care ti-a aparut in vise, care a avut gija de tine mereu, care ti-a calauzit pasii intratat incat sa ajungi aici, acum. M-ai strigat, m-ai chemat! Acum sunt aici! Acum lasa-ma sa fiu demonul care iti va fura sufletul. Vreau sa fii al meu. Doar al meu. Numai al meu...
 Vorbele ei ma linistesc intr-atat de mult incat parca cad intr-un somn adanc. Incontrolabil ochii mi se inchid, devin tot mai grei, o liniste apasatoare se strecoara in sufletul meu. Incet, incet intunericul din camera ma cuprinde si un dulce sarut simt cum imi dispare de pe buze...
Eu: -Da!, Da! ....din ce in ce mai insesizabil: da, da, ...d a....

Sfarsitul primei parti

File din jurnalul unui muribund, episodul 23

Daca ai stii...

Marti, 11.08.2015, ora 21:06

La început am fost un  vis. 

La celălalt capăt întunecat al veşniciei, visul a venit de la celălalt capăt al luminii, iar lumea a devenit umană şi temătoare, purtând fiorul reîntregit din foc nepământesc pe tâmplele de lut. Fiorul a devenit dragoste, iar dragostea dor!!!

 Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa sperii zadarnic. Invata-ma atunci cum sa-mi iau sufletul si sa-l scutur zdravan ca sa curga din el picatura cu picatura veninul de dor, fructele care m-au gonit cu capul plecat din fericire.
Mi-e dor, atat de dor... De tine. De noi. Si nu pot si nu gasesc cuvinte sa spun cum, cand si cat de mult mi-as dori sa nu mai imi fie. Daca tu stii ce este acela dor, dor de o fiinta mai mult decat de orice alta fiinta, atunci te rog si implor, scapa-ma de el, de dor. Este dorul asta un blestem? este o cruce sub care eu, un simplu om, sunt doar o cocoasa si niste brate care se coboara inainte sa apuce sa se intinda. Pe care as vrea nespus sa ti-o arunc tie.
 Iar daca tu stii cum este sa traiesti cu fiinta altuia intr-a ta, te rog, smulge-o din mine si las-o sa traiasca de una singura. Da-i inapoi dreptul la simtire! Lasa-ma si pe mine sa respir aerul meu, cu nasul si partea mea de viata. Lasa-ma nici mai mult, nici mai putin decat exact cum eram inainte de tine. Eram din varful degetelor pana la capatul firelor de par numai visuri frumoase, dorinte multe de fericire, speranta si tremur de incredere. Mii de cioburi s-au facut oglinzile in care iubirea si dorinta ei imi strigau asta. Acum, este si nu mai este viata mea...
 Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa speri zadarnic. Salveaza-ma de nesperanta asta! Ma chinuie, ma bantuie, ma arunca din liniste si ma tranteste in framantare. Imi este dor si nu mai vreau sa-mi fie. Cum sa-mi iau sufletul si sa-l scutur zdravan ca sa curga din el picatura cu picatura veninul de dor, fructele care m-au gonit cu capul plecat din fericire? Cum sa fac fara sa imi reprosez ca am ramas fara ceea ce imi e mai drag? Daca eu te simt arzand, te vad stralucind, te aud ascultand, tu de ce nu raspunzi gandurilor si simturilor? De ce nu te intorci spre mine sa ma privesti dincolo de iubirea trecatoare si sa-mi spui ca esti aici langa mine si ca te-ai nascut sa-mi sorbi de pe buze surplusul de dor?.... Este pentru ca tie... tie... nu iti este dor.
Mi-e dor sa te stiu departe de mine, acolo de unde nu o sa te mai intorci niciodata la mine atunci cand imi este greu, si rau, si trist, si urat si imposibil. Mi-e dor sa nu te mai simt si sa nu te mai vreau atat de aproape. Caut pamantul nedescoperit in care sa-mi ingrop amintirile si apele care sa-mi spele noptile in care ma cutremur de dor.
Mi-e dor si ma strange. Ma sufoca si mi-a secat puterile. In vis ma inec cu prezenta ta. In realitate, ma sufoc cu lipsa ei. Dorul asta ma arde chiar si atunci cand stau bine pe picioare. Daca ai fi departe insa, eu cum m-as mai putea intoarce la mine cu inima senina?

Scapa-ma de dor si de felul in care simt ca doare. Da, Doamne, minte inimii si judecata si scapa-ma de bubele in coji.

Am avut un vis frumos, mai dureros decat toate cosmarurile de pana acum: se facea ca nu or sa se mai vindece niciodata. Iar daca nici timpul nu le scoate de acolo, atunci cine? Atunci cum? Mi-e dor

Ma afund in pat, ma pierd printre asternuturi, ma scufund printre ganduri. Din inger mi-ai devenit demon. Inchid ochii si...

Adorm!!!