Te ating usor pe buzele-ţi fierbinţi,
Şi tremur in tăcere cînd ochii tăi mă cheamă—
Îmi ridic privirea...tu mă cuprinzi cu dor, mă simţi—
Şi lacrimi de iubire cad pe pinza nostră ce se tot destramă…
Ore-ntregi te-as mîngîia şi te-aş privi cu dor
Cînd noapte e afară şi luna ne pîndeşte—
Şi n-aş mai observa al timpului scurt zbor—
Cînd ochii tăi tăcuţi se-nchid, şi-o lume ne priveste….
Prin părul tău castaniu, adieri de vrajă trec
Iar tu priveşti în jur, cu-a mea iubire mai respiri—
Şi chiar de-o fi să ştiu că nu te mai găsesc, nu plec—
Rămîn aici cu-a ta fantasma, pe-un pat scaldat in trandafiri….
Să te sarut cu vraja-mi din priviri
Şi pe ale tale pleoape reci sa te mîngîi cu mare dor—
Ca o umbră să te privesc măcar din amintiri –
Şi să te strig… sa te intorci ,iubire,în nopţii de amor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu