De la altii

Oare....te urasc? ฉัน เกลียด เธอ

( de Georgiana Nitu )

Se poate oare ca din iubire profunda sa ajungi sa simti ura...dispret si disperare?
Cum sa iubesti cu toata fiinta si apoi sa ajungi sa simti lucruri atat de urate?
Nu imi place ce simt...dar e mai presus de mine...sunt prea ranita...si ma doare prea tare totul...sa pot sa ma controlez. Si am ajuns sa ma urasc pentru aceste sentimente..si imi dau seama ca nu ma caracterizeaza.
Sa urasti ce ai iubit candva...sa ii urasti chipul la care te uitai ca la o icoana...ca la cel mai frumos tablou din lume..buzele cu care te-a sarutat...si cu care iti soptea magicul "Te iubesc"...rasul lui, care te facea sa prinzi aripi, pentru ca stiai ca se simte bine... Sa urasti fiecare amintire...pentru ca iti dai seama ca e la trecut...si ca va ramane mereu doar o amintire..si ca niciodata nu va putea fi mai mult. Sa urasc noptile in care ma facea femeie...si eram femeia lui...zilele ce pareau desprinse din paradis...
Urasc ca il iubesc...inca! Urasc totul..si iubesc nimic...nimic..pentru ca totul era ireal...minciuna...o poveste frumoasa...demna de spus unui copil ca mine...credul, cu inima deschisa...
Te urasc pentru ca din cel mai frumos vis al meu ai devenit cel mai mare cosmar...un cosmar care dureaza zi si noapte...si care ma omoara usor..usor...