E oficial...sunt psihic instabil...Glumesc!!! Dar in orice caz nu mai am mult. Simt ca cedez psihic...nu mai pot, nu mai pot sa lupt pentru nimic... gandurile trecutului ma apasa. Am gresit, am gresit enorm, imi pare atat de rau, atat de rau...sentimentul de vinovatie ma apasa atat de greu ca o stanca de mii de tone, ma striveste, ma omoara incet-incet, foarte incet. As vrea sa imi revin, sa ies din starea asta,dar nu am nicio sansa. Sunt obosit,obosit sa mai lupt pentru ceva, indiferent ce ar fi acel ceva, nu mai am chef de nimic de absolut nimic. Sincer nu mai pot,nu mai pot. Cum de am permis sa se ajunga aici, in starea asta? Am fost atat de inconstient si acum ca am realizat totul e pierdut. De ce tocmai acum? de ce? o intrebare care nu va avea raspuns in vecii viecilor...Dar imi sterg lacrima ma "ridic" , pun punct si o iau de la capat; cu o ultima farama de putere incerc sa continui, continui sa incerc sa trec prin acest calvar ca si cum nu s-a intamplat nimic. E foarte greu, Dumnezeule cat imi este de greu...Daca ai putea vedea totul prin ochii mei...I miss you my Angel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu