Ar fi cazul sa recunoastem ca mintim aproape tot timpul. Asta ne cauzeaza de multe ori probleme, mai mari sau mai micute. Intrebarea este atunci: de ce mintim ?
Capacitatea de a minti a fost observata la nivel universal si inca de timpuriu in viata unui om. In primul rand, copiii sunt cei care uimesc mintea deja rational construita a adultului folosind mici alterari ale adevarului prin imaginatie. Ei o fac pentru propria lor placere de a crea povesti si de a primi atentie, uneori. Copilul invata repede ca poate evita o pedeapsa prin ascunderea adevarului chiar inainte de a dezvolta un model de gandire asupra motivelor pentru care acest comportament functioneaza. In principal, copilului ii lipseste sistemul de identificare a valorilor morale pe care il dezvolta in timp si prin experienta.
Altele sunt, insa, motivele pentru care un adult minte. Motive ca: teama de a fi respins, teama de a pierde avantaje materiale, dorinta de a evita un conflict, protejarea imaginii proprii la nivel social, sau chiar castigul in popularitate, protejarea sentimentelor unei alte persoane. Minciuna este un fenomen demn de toata atentia pentru ca spune ceva despre persoana care minte .... mai ales daca fenomenul se petrece in cadrul unui cuplu.
Majoritatea minciunilor sociale si chiar acelea din cadrul unei relatii sunt spuse datorita modului in care a fost elaborata intrebarea. Exista o mai mare dificultate de a spune adevarul in cadrul unei relatii de cuplu, pentru ca incercam sa evitam ranirea sentimentelor celuilalt. De cele mai multe ori nu este nimic atat de simplu incat sa poata fi redus la intrebarea care a fost pusa. Uneori este mai important sa ne dam seama ce este in spatele unei intrebari, adevaratul motiv care se ascunde acolo. "De ce intrebi ? ", "De ce ma intrebi pe mine?", "Ce se va schimba in functie de raspuns?" sunt intrebari noi, care se nasc in mintea noastra, si care vor determina ce fel de adevar este cautat si chiar daca adevarul este de fapt dorit sau nu. Esecul in a raspunde prompt unei intrebari poate apare ca un comportament evaziv si de multe ori este considerat un raspuns nonverbal negativ, deoarece motivul intrebarii este un sentiment de insecuritate.
Atunci cand dorim adevarul si doar adevarul, chiar cu elementul de sensibilitate a raspunsului la sentimentele noastre, exista un mare risc de a genera un raspuns defensiv, unul de conservare a integritatii personale, sau, cu alte cuvinte perseverarea in auto-amagire. Unele raspunsuri normale ar fi " Nu ma intelegi ! " sau "Nu ma cunosti cu adevarat!" sau "Daca ti-ar pasa de sentimentele mele, nu ai fi atat de insensibil!". Trebuie sa recunoastem ca astfel de raspunsuri spun mai mult ca nu vrem sa vedem realitatea sau nu o putem accepta, chiar daca o vedem.
In cazul in care dorim cu adevarat sa aflam adevarul atunci cand punem o intrebare, mai ales partenerului de cuplu, este necesar sa fim mai atenti la ce, cum, cand, si pe cine intrebam. E nevoie sa oferim timp celorlalti pentru a intelege care ar fi modalitatea cea mai buna de a formula raspunsul, nu de a ascunde adevarul. Statisticile arata ca majoritatea oamenilor recunosc o minciuna spusa sub presiunea timpului sau a relatiei. Deci, cel mai important este sa ne alegem foarte bine intrebarile, dar si raspunsurile, intr-o relatie pe care o apreciem cu adevarat.
Motivul cel mai comun pentru o mica minciuna in cadrul unui cuplu trebuie sa recunoastem ca este egoismul. Mintim pentru ca nu dorim ca partenerul sa stie chiar totul despre noi, Dar nu putem evita intrebarea, sau mintim pentru ca vrem sa evitam un conflict care noua, personal, nu ne-ar conveni absolut deloc. Anais Nin considera ca toate minciunile pe care le-a spus de-a lungul vietii barbatilor din viata ei au fost pentru a-i proteja, pentru ca ceea ce nu stiau despre alte aventuri ale ei nu ii ranea, dar cel mai important este faptul ca ea a considerat minciuna ca pe o nevoie a omului, nevoia de a crea singur, care il ajuta sa separe lumea sa de lumea celorlalti oameni. Insa tot ea este cea care realizeaza si faptul ca " Cel mai rau la minciuni este ele ca genereaza singuratate. ".
Am considerat mereu ca într-o relatie sinceritatea trebuie sa functioneze ca o lege nescrisa care actioneaza în virtutea unor sentimente care întotdeauna sunt mai puternice decât orice vine din exterior. Experientele din trecut mi-au aratat însa ca ma însel amarnic si ca sinceritatea nu este întotdeauna punctul forte al unui cuplu. Dimpotriva, exista momente când minciuna, fie ca este prin omisiune, fie ca este spusa într-un moment cheie, poate sa faca bine unei relatii. Evident, asta nu înseamna ca lipsa sinceritatii este o calitate...
Minciuna intr-o relatie
Ca esti de ceva vreme implicat intr-o relatie sau ca te afli la inceputul ei, minciuna da mereu tarcoale, asteptand momentul propice pentru a se infiltra intre voi doi… E doar o chestiune de timp si isi va face aparitia negresit – nu va faceti iluzii, ca nimeni nu scapa! Si ca sa intelegem mai bine acest fenomen, propun sa vedem inainte de toate cam in ce fel functioneaza acest „mecanism” al neadevarului.
Pai ar fi pe de o parte minciuna directa, pronuntata clar si raspicat, din diverse motive, chiar si bine-intentionate uneori si pe de alta parte minciuna prin omisiune, adica evitarea adevarului, cu iluzia ca e mai putin grav decat prima varianta. Nu va duceti singuri cu presul – tot minciuna e! Pare mai blanda, dar lucreaza in profunzime si cu tenacitate, macinand ca o masina fara de odihna…
Chiar si cea mai frumoasa poveste de dragoste se poate destrama uneori din pricina unei minciuni, de aceea e mai bine sa ne gandim bine inainte de bate campii si sa ne protejam relatia de surprizele neplacute ce pot aparea dupa ce am denaturat adevarul, sa ne punem la adapost de orice tentativa de a ne fi exploatata slabiciunea de a calca pe calea falsitatii…
Cand credem ca singura solutie viabila a unei probleme ar fi o minciunica nevinovata, sa incearcam sa deschidem gura si… sa rostim adevarul! Ne va scuti de o multime de complicatii ulterioare, chiar daca pe moment pare cea mai dificila cale de urmat. Ca sa gasim resurse pentru a face fata tentatiei, sa ne gandim pe de o parte ca dezamagirea fata de partener aduce intotdeauna cu sine suferinta si pe de alta parte sa incercam sa inversam locurile, ca sa realizam cat de neplacuta ar fi situatia inversa.
O relatie se intareste tot mai mult pe masura ce se confrunta cu adevarurile ei mai mult sau mai putin placute, apropie partenerii si creaza un echilibru si un spirit de fair-play care functioneaza pozitiv si constructiv la nivel de cuplu – o iubire asociata cu sportivitatea comportamentala este tonica si benefica pentru amandoi.
Chiar daca o anumita experienta de cuplu se dovedeste decisiva si presupune destramarea acestuia, macar stim ca am actionat cinstit, corect si nu vom privi inapoi cu jena si cu povara minciunii apasand pe umeri… In acest fel se deschide si posbilitatea unei reconcilieri, unei refaceri a relatiei dupa o anumita perioada de „pauza”, de reflectare, in care ambii parteneri realizeaza ca adevarul le-a salvat pur si simplu dragostea.
Se spune ca „minciuna iese la iveala precum uleiul deasupra apei”, asa ca daca mai aveati nevoie de un argument in plus, sa spunem ca intelepciunea populara nu da gres niciodata!…
Ca esti de ceva vreme implicat intr-o relatie sau ca te afli la inceputul ei, minciuna da mereu tarcoale, asteptand momentul propice pentru a se infiltra intre voi doi… E doar o chestiune de timp si isi va face aparitia negresit – nu va faceti iluzii, ca nimeni nu scapa! Si ca sa intelegem mai bine acest fenomen, propun sa vedem inainte de toate cam in ce fel functioneaza acest „mecanism” al neadevarului.
Pai ar fi pe de o parte minciuna directa, pronuntata clar si raspicat, din diverse motive, chiar si bine-intentionate uneori si pe de alta parte minciuna prin omisiune, adica evitarea adevarului, cu iluzia ca e mai putin grav decat prima varianta. Nu va duceti singuri cu presul – tot minciuna e! Pare mai blanda, dar lucreaza in profunzime si cu tenacitate, macinand ca o masina fara de odihna…
Chiar si cea mai frumoasa poveste de dragoste se poate destrama uneori din pricina unei minciuni, de aceea e mai bine sa ne gandim bine inainte de bate campii si sa ne protejam relatia de surprizele neplacute ce pot aparea dupa ce am denaturat adevarul, sa ne punem la adapost de orice tentativa de a ne fi exploatata slabiciunea de a calca pe calea falsitatii…
Cand credem ca singura solutie viabila a unei probleme ar fi o minciunica nevinovata, sa incearcam sa deschidem gura si… sa rostim adevarul! Ne va scuti de o multime de complicatii ulterioare, chiar daca pe moment pare cea mai dificila cale de urmat. Ca sa gasim resurse pentru a face fata tentatiei, sa ne gandim pe de o parte ca dezamagirea fata de partener aduce intotdeauna cu sine suferinta si pe de alta parte sa incercam sa inversam locurile, ca sa realizam cat de neplacuta ar fi situatia inversa.
O relatie se intareste tot mai mult pe masura ce se confrunta cu adevarurile ei mai mult sau mai putin placute, apropie partenerii si creaza un echilibru si un spirit de fair-play care functioneaza pozitiv si constructiv la nivel de cuplu – o iubire asociata cu sportivitatea comportamentala este tonica si benefica pentru amandoi.
Chiar daca o anumita experienta de cuplu se dovedeste decisiva si presupune destramarea acestuia, macar stim ca am actionat cinstit, corect si nu vom privi inapoi cu jena si cu povara minciunii apasand pe umeri… In acest fel se deschide si posbilitatea unei reconcilieri, unei refaceri a relatiei dupa o anumita perioada de „pauza”, de reflectare, in care ambii parteneri realizeaza ca adevarul le-a salvat pur si simplu dragostea.
Se spune ca „minciuna iese la iveala precum uleiul deasupra apei”, asa ca daca mai aveati nevoie de un argument in plus, sa spunem ca intelepciunea populara nu da gres niciodata!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu