salut!

ACEST SITE ESTE UN PAMFLET SI TREBUIE TRATAT CA ATARE.

20.02.2011

Facerea de bine și dușul iadului

*** Auzisem eu că facerea de bine e futere de mamă, și inițial mă bucuram cu gându la ceva MILFuri, dar dup-aia am aflat că, de fapt, e altfel, dacă faci un bine, altu o fute pe mă-ta. Aaaaah, păi atunci nu-mi mai place! Ăsta e un post despre cum am făcut eu un bine și… erm… s-a întâmplat restu. ***

Niște prieteni și cu mine ajutăm la organizarea unui eveniment sportiv. Și prin “ajutăm” zic “facem mai toată treaba, în timp ce alții își palpează genitalele”. În urmă cu câteva zile, am mers să clădim diverse constructii din lemn și să săpăm la greu (ca baietii din Pantelimon) pentru amenajarea locatiei evenimentului. Ce-am primit noi pentru munca noastră? Păi, de la început știam că o să primim o pulă-n cur să ne țină ismenele, dar afară de asta, mai trebuia să avem parte de cazare decentă, cât timp stăteam la locația x unde munceam. Ei bine, nuj cum dreacu s-a întâmplat, dar cineva a făcut un troc și în loc de cazare decentă am primit o muie cu clăbuci.
Paturi nașpa, perne pentru piticii lu Gălbuie ca Zăpada, plus pânze de păianjen și alte drăcii similare. Dar nu astea m-au deranjat, că la urma urmei am ajuns grafician pornind de la picturi rupestre, deci prea multe fițe nu am. However, aveam duș în cabană. Că nu era racordat la apă, asta e partea a doua. Concluzie? A trebuit să folosim dușurile comune. Well, dacă dușurile comune ar fi fost făcute după perceptia comună a ideii de duș, încă ar fi fost bine… but no…
In orice caz, cazare infectă or not, ne ducem noi să muncim. Și ia, boule, si cară kile de cuie și de scule, în spate la deal. Și ia, boule, și muncește si mai cară la deal și niste paleți. Și mai ia, boule, și mai cară și mai taie și mai ascute și mai bate și pe urmă, ia, boule, și dă la lopată până nu mai poți. Și, ca să fie tacâmu complet, tre să se transforme boul în tigru – dar cum? Păi, peste pământu acumulat pe el, toarnă o ploaie rece de munte și dungile vor apărea singure. Tigru, pt ca eram portocaliu cu negru, că la cât eram de “feroce” după o zi plină de muncă, cerebral eram, maxim, o zebră.
Evident, nu m-am supărat pe Dumnezeu că ne-a dat ploaie, că doar nu mă supăr pe toți dobitocii. Plus că după ce-a făcut rahatu ăla cu Gomora, ce să-i mai zici? Când ajung la cabana la care eram cazat, obosit, murdar și vai morții mei, îl intreb pe patron, pe boss de boss – “Nenea, unde facem și noi duș?”. Răspunsul vine prompt: “Păi, tot acolo”, asta însemnând la dușul comun. Imposibil să se fi făcut vreun aranjament, astfel încât noi, sclavii care am muncit pe tarlaua lui, pentru profitul lui, să avem parte de un duș decent. Nup.
Meh, hai să mă spăl. Dușul comun era o căcăstoare turcească (adică o gaură în pământ, cu 3 pereți în jur și, în unele cazuri, cu draperie, în altele, fără) peste care trebuia să arunci un palet de lemn. Te suiai pe palet si aveai la dispozitie un robinet cu un furtun de duș, furtun și atât, fără cap. Până și animalele de la circ sunt spălate cu duș cu cap, dar trecem peste, că eu sunt sălbatic. Foarte funny e că apa venea dintr-un vas wc din ăla vechi, cu lanț, suspendat. Pe același vas wc îți puneai și săpunu, prosopu etc, că nu aveai pe ce altceva.
În total 5 dușuri comune. Intru în primu – pânze de păianjen și o câtamai arahnida cu cruce (gorged upon the blood of virgins) fix, dar fix, pe robinet. Puli, morți, răniți, next! OK, al doilea duș, mă asigur ca nu sunt prin habitatul vreunui prădător și deschid robinetu. Pula apă. Alte puli, alți morți și răniți. Intu în dușu cu număru trei, deschid robinetu, curge apă. Hell yeah! Din căcate, curge peste tot, că furtunu era mai fisurat decât găozu lu Ricky Martin. Meh, spre norocul meu știu suficiente înjurături, așa că nu a fost o problemă și am ajuns și la dușu cu număru 4. Eh, ăsta avea furtunu căzut pe undeva pe jos, prin zloata de rahat amestecat cu nămol (rezultat din faptu că oamenii intrau înămoliți și se căcau pe lângă gaură). Do I wanna touch it? No, not really. Please deposit 25cents for more bagpuleală. Ajung și la dușu număru 5, ultimu. Dau drumu la apă, nu curge. NUUUUUUUU! Dezamăgeală totală – de ce nu e ca-n filme, când fix ultima chestie funcționează? Meh.
Lângă “cabina de duș” era o chiuvetă, cu apă, spre bucuria mea. Plm, mă spăl și la chiuvetă, ce să fac? Și cum mă săpuneam eu de zor, din furtunu dușului de lângă mine începe să curgă apă. E un miracol Dumnezeiesc! Asta și faptu că uitasem să închid robinetu și la un moment dat a venit și apa, cumva. Trântesc paletu și tzop sub duș , în bocanci și pantaloni scurți. Nu-mi permiteam să mă dezbrac și să las anaconda la vedere, că nu aveam draperie la duș și poate se speria careva. Îi zice anaconda pentru că e verde și cu pete, de aia e și logic să te sperii.
Partea bună e că pe drumul de întoarcere am ascultat o melodie mișto....

Ce-am învățat din toată treaba asta? Am învățat că nu trebuie să faci nimic bun, că e o prostie să ajuți pe alții și că să ai inițiativă e o idee rea. Data viitoare când cineva îmi cere să muncesc pe gratis îl trimit să-mi pieptene căcatu cu limba, până-i face cărare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu