salut!

ACEST SITE ESTE UN PAMFLET SI TREBUIE TRATAT CA ATARE.

11.08.2015

File din jurnalul unui muribund, episodul 23

Daca ai stii...

Marti, 11.08.2015, ora 21:06

La început am fost un  vis. 
La celălalt capăt întunecat al veşniciei, visul a venit de la celălalt capăt al luminii, iar lumea a devenit umană şi temătoare, purtând fiorul reîntregit din foc nepământesc pe tâmplele de lut. Fiorul a devenit dragoste, iar dragostea dor!!!

 Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa sperii zadarnic. Invata-ma atunci cum sa-mi iau sufletul si sa-l scutur zdravan ca sa curga din el picatura cu picatura veninul de dor, fructele care m-au gonit cu capul plecat din fericire.
Mi-e dor, atat de dor... De tine. De noi. Si nu pot si nu gasesc cuvinte sa spun cum, cand si cat de mult mi-as dori sa nu mai imi fie. Daca tu stii ce este acela dor, dor de o fiinta mai mult decat de orice alta fiinta, atunci te rog si implor, scapa-ma de el, de dor. Este dorul asta un blestem? este o cruce sub care eu, un simplu om, sunt doar o cocoasa si niste brate care se coboara inainte sa apuce sa se intinda. Pe care as vrea nespus sa ti-o arunc tie.
 Iar daca tu stii cum este sa traiesti cu fiinta altuia intr-a ta, te rog, smulge-o din mine si las-o sa traiasca de una singura. Da-i inapoi dreptul la simtire! Lasa-ma si pe mine sa respir aerul meu, cu nasul si partea mea de viata. Lasa-ma nici mai mult, nici mai putin decat exact cum eram inainte de tine. Eram din varful degetelor pana la capatul firelor de par numai visuri frumoase, dorinte multe de fericire, speranta si tremur de incredere. Mii de cioburi s-au facut oglinzile in care iubirea si dorinta ei imi strigau asta. Acum, este si nu mai este viata mea...
 Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa speri zadarnic. Salveaza-ma de nesperanta asta! Ma chinuie, ma bantuie, ma arunca din liniste si ma tranteste in framantare. Imi este dor si nu mai vreau sa-mi fie. Cum sa-mi iau sufletul si sa-l scutur zdravan ca sa curga din el picatura cu picatura veninul de dor, fructele care m-au gonit cu capul plecat din fericire? Cum sa fac fara sa imi reprosez ca am ramas fara ceea ce imi e mai drag? Daca eu te simt arzand, te vad stralucind, te aud ascultand, tu de ce nu raspunzi gandurilor si simturilor? De ce nu te intorci spre mine sa ma privesti dincolo de iubirea trecatoare si sa-mi spui ca esti aici langa mine si ca te-ai nascut sa-mi sorbi de pe buze surplusul de dor?.... Este pentru ca tie... tie... nu iti este dor.
Mi-e dor sa te stiu departe de mine, acolo de unde nu o sa te mai intorci niciodata la mine atunci cand imi este greu, si rau, si trist, si urat si imposibil. Mi-e dor sa nu te mai simt si sa nu te mai vreau atat de aproape. Caut pamantul nedescoperit in care sa-mi ingrop amintirile si apele care sa-mi spele noptile in care ma cutremur de dor.
Mi-e dor si ma strange. Ma sufoca si mi-a secat puterile. In vis ma inec cu prezenta ta. In realitate, ma sufoc cu lipsa ei. Dorul asta ma arde chiar si atunci cand stau bine pe picioare. Daca ai fi departe insa, eu cum m-as mai putea intoarce la mine cu inima senina?

Scapa-ma de dor si de felul in care simt ca doare. Da, Doamne, minte inimii si judecata si scapa-ma de bubele in coji.

Am avut un vis frumos, mai dureros decat toate cosmarurile de pana acum: se facea ca nu or sa se mai vindece niciodata. Iar daca nici timpul nu le scoate de acolo, atunci cine? Atunci cum? Mi-e dor

Ma afund in pat, ma pierd printre asternuturi, ma scufund printre ganduri. Din inger mi-ai devenit demon. Inchid ochii si...
Adorm!!!

05.08.2015

I'm back...

 M-am intors dupa cateva luni de absenta. Scuzati-mi disparitia. Am fost prins printre inimioare si suspine, am fugit sa ma regasesc. Acum m-am intors...

Si, cum mai e la tine in suflet? :D

 Asta cred ca e singura intrebare care ma obsedeaza. Cu chiu cu vai te-am scos din sufletul meu si am ramas cu o cicatrice enorma, care inca doare, doare nespus de tare. M-i se poate citi durerea in ochi. dar tu, tu nu esti aici ca sa poti alina... neah...glumeam...Sunt ok, mi-am revenit. Cum spuneam, m-am regasit!!!

Stii... un lucru e comic si intr-un mod oarecum morbid. Fug la sute de kilometri distanta, sa imi pot linisti sufletul, inima si...cand incep sa te uit imi apari..imi apari tu fiinta palida cu ochisorii aia mari si frumosi si parul tau balai...Aaahhh... Si nu, chiar nu e nici un fel de imaginatie, e purul adevar...oare cum ai reactiona daca ti-as spune ca pret de o noapte ai stat la cativa metri de mine? daca iti spun ca ne-a despartit un perete destul de subtirel incat te-am putut simpti atat de aproape? ti-am putut auzi glasul, pasii, inima, gandurile?!?...Dumnezeule si parfumul tau...mmm....parfumul tau care efectiv ma innebuneste si scoate la iveala...mmmm...parfumul tau...mmm...Dumnezeule cat de bine miroase!!! pret de o secunda eram gata-gata sa bat la usa ta...totusi ceva ma oprit, mi-am continuat drumul in schimb...nu! am promis ceva si imi place sa ma tin de promisiune!!!si app...ce ti-as face de te-as prinde...cum ce!?! vei vedea in episoadele ce urmeaza ;) app, dai un semn de viata, sau pinguinul o incaseaza  :-p

Acum stau si ma uit la chitanta si observ: chek out-ul facut la 6:33...ha!!!









05.02.2015

Nu pentru tine am scris

Cine ţi-a spus că tu ai fi, măcar pentru o clipă, cea care mi-a răscolit sufletul? Cea care îmi inspiră scrierile? Cea care îmi face viaţa mai frumoasă? Cine a putut să-ţi spună aşa ceva?
Nu tu eşti cea la care mă gândesc zilnic.
Nu tu îmi faci inima să bată mai repede.
Nu pentru tine scriu rânduri întregi, şi nu fiecare literă ţi se adresează.
Nu pentru tine am acel zâmbet care spui că-ţi aminteşte de dimineţile în care răsare soarele.
Nu datorită ţie am învăţat să fiu un om mai bun şi un bărbat răbdător.
Nu doresc să-mi împart prezentul cu tine, şi nici nu visez la un viitor împreună.
Nu pentru tine mă rog în fiecare zi, cerându-I lui Dumnezeu să aibă grijă de tine.
Nu din cauza ta am plâns, pentru că eu nu plâng.
Nu, nu-ţi spun toate acestea pentru că mi-e frică.
Nu, nu pe tine te aştept.
Nu, nu-mi place să fii aproape. Mai bine să fii departe.
Şi să ştii că nu pentru tine am scris aceste rânduri, pentru că tu nu însemni nimic pentru mine. Eşti ca oricare alta.
Şi să mai ştii că, sper, în naivitatea mea, cu sufletul meu de bărbat copil (aşa cum mi-ai spus că sunt), că tu o să mă crezi că nu eşti tu. Şi apoi o să-ţi doreşti să fii tu aceea.