Jurnalul unui muribund, episodul 26

Dorinta de pe urma

As vrea sa-mi fii o amnezie,
Sa-mi blochezi orice gand.
Sa imi dispari de tot din suflet,
Sa pleci asa cum ai venit.
As vrea uit de orice zambet,
Si chiar privirea de-as putea-
Ba chiar si amintirea draga,
A glasului tau, ce-mi soptea;
Minciuni desarte, amagitoare,
Venin pe buze ce-ai purtat.
Si totusi, sarutari primindu-ti
Eu, cu bunatate ti-am intors.
Si "TE IUBESC!" ,
 " MI_E DOR DE TINE!",
Si sarutari fara de numar.
Dar tu, TU ai ramas rece,
Si doar privirea-ti
Inca-mi mai misuna-n simtiri.
Si ochii tai cei reci si negri,
Ce inca-mi mai apar in vis,
Ce urmaresc pe indeaproape...
La dragostea ce pentru
Tine nu s-a stins!!!
Degeaba te comporti ca si un demon.
Din prima clipa, in suflet ti-am zidit,
Un mic fior ce creste cu incetul,
Si-n dragoste va fi-nflorit.
Dar nu azi-maine, nici poimaine,
Ci doar atunci cand tu,
Vei fi in patul tau, visand usor,
La soapte dulci, si mangaieri usoare.
Abia atunci, cumva si din senin,
Din micul fior, se va transforma o floare,
Si-n toata frumusetea ei va avea si spini.
Si uite asa de cum te vei trezi,
La realitate, din somnul tau.
Cel mai de pret,
Din inima ta, va rasari o floare.
Iar sufletu-ti va fi umplut cu spini.
...
Candva, demult, in alte timpuri...
Un batranel ce sta pe ganduri,
Un bunic, Inconjurat de nepotei.
Dand fila dupa fila un vechi albun,
Si plin de poze, care mai de care,
Opri in dreptul uneia, de care,
De mult i se facu dor.
Din spate rasari bunica,
O mana peste mana lui trecu,
Doi batranei: El cu albumu-n mana,
Ea cu ochi negri si-ochelari fumurii.,
-" Iti amintesti babuta mea frumoasa,
Aceasta fata din fotografii?
Esti tu, pe vremea cand erai fata mare.
Si-ntro zi, ti-am daruit un trandafir.
In parul tau balai, dupa urechea-ti dreapta,
Incet, cu grija eu-l plantai.
Iar tu sfioasa si printre gene,
Uitandu-te in ochii mei, zambii timid...
Iar apoi, ca drept rasplata,
M-ai dat 'napoi decat un...spin!"
Zambi, si radiind Bunica,
Din ochi, din zambet si din tot,
Sufletul trecuse peste,
Bratele bunicului si ca un piticot.
Se stranse toata la piepul lui,
Trecandu-si mana printre cei doi-
Nasturi de la bluza lui,
In dreptul inimii...
 Si-acolo se opreste si-apasand-
Ii spuse lin, prin soapta parca:
-" un spi ca drept rasplata,
n-a fost atunci, ci mai dregaba,
Un test, stau vrei sa-i spui pedeapsa?!?!
Ca drept rasplata, ti-am devenit nevasta!
Si uite, cum de-atunci intr-una,
La pieptul tau ramas-am eu, nu vezi?
Cum inca sunt, tot ca o floare,
Si cum inca, neincetat eu te iubesc!"
Zambi atunci dragul de el bunicul.
Si sarutand babuta lui frumoasa,
O stranse bland la pieptul lui.
Isi puse mana-n dreptul inimioarei,
Acolo unde mana ei inca era
Si uitandu-se in ochii ei cei negri
Ce licareau de dupa ochelari,
Ofta scurt si concis, zambi apoi batranul
Si-o saruta apoi cu mai mult foc.
O stranse mai mai mult la pieptul lui
Si-i spuse:
-" Eu te iubesc ca la-nceput!
Inca de zeci de ori mai mult.
Iti multumesc draga babuta
Iubita mea, sotia mea.
Nu stiu daca ti-am multumit vreodata.
Si doar cu-o floare nu se face primavara
Dar, cum ti-am zis-o chiar din prima seara
Cand eu in brate te-am cuprins
De vrei, sa fii a mea, doar sa-mi promiti
Ca langa mine vei sta viata toata.
Mi-ai zis atunci:
"Eu langa tine in veci si pururea voi sta!
 Si iti promit iubirea mea frumoasa,
Ca niciodata eu nu viu pleca!
 ...
Asa iubire imi doresc, iubire!
Si ce-mi doresc o sa se-ntample
Si asta pentru ca-n povestea
Cea de mai sus, bunicii suntem noi.
Si uite cum,povestea despre o floare
Se poate transforma in spini,
Desi nu-s noi toti spinii astia-de inteapa,
Sa stii ca si ei au rostul lor.
Caci rolul spinului e sa protejeze floarea.
Deci, Eu sunt spinul, Tu esti floarea,
Iar petalele ne sunt copii.
Acum sa stii ca vine un post scriptum:
Te rog sa-mi ierti, caci sunt barbat.
Si prost si imbecil, rautacios vreodata
De-oi fi,sa stii ca n-am s-o fac voit!
Sa nu te superi, si de inca esti asa,
Citind poezioara mea!
Sa stii ca toata ziua am stat trist
Cu nasu printre poze,
Si-am gasit.
O poza cu o fata si un trandafir,
Si-atunci am realizat ceva
Si-ti zic: de-o fi sa fie asa ceva
Si tu sa pleci din viata mea.
Sa stii ca-mi iei si sufletul
Si inima!!!
Deci, iarta-ma!!!
Si fii te rog floarea mea!
 Deeeci, inca mai esti suparata?
Uite cate randuri ti-am scris mai fata,
Si nu cu degetul sau cu penita,
Ci toate-ti sunt soptite cu gurita
Si sunt purtate pe aripi de stele,
Sa te aduca in bratele mele.
TE sarut si te ador.
Noapte buna al meu odor!