Adorm cu tine in gand, ma trezesc cu tine in gand. Esti in gandul meu si pe buzele mele tot timpul...esti parte din mine si faptul ca nu esti langa mine ma face neputincios, ma simt incomplet...
Cum pot rabda? De unde sa mai am puterea sa astept o simpla mangaiere? De ce inima mea nu are limite sa inceteze cand stie ca ma doare? De ce sufleul meu parca nu aude cand ratiunea ii spune sa uite? Am mainile legate, nu ma pot lupta cu tot ce am in suflet si in inima. Chiar daca lumea intreaga imi spune ca grestesc incercand sa te scot din sufletul meu, stii ca nimeni nu-mi poate spune nimeni pe cine, cum si cat sa iubesc. Si da, te iubesc si imi lipsesti enorm de mult. Dar promisiunile au fost facute si trebuiesc respectate, nu? Drumurile au fost stabilite, ai ales ce ai ales, iar eu incerc sa imi vad de drumul meu... Si daca timpul trece si totul e la fel, voi iubi in continuare un vis frumos; ce vina are acest vis? Parcurg al vietii drum, iubind fara regrete, pentru ca viata insasi e plina de defecte.
Am crezut in tine, am crezut in noi, am visat la o viata eterna in doi. Acum s-a sfarsit si in inima mi s-a zdrobit. Dragostea este o fiinta salbatica. Cand incercam sa o tinem in frau, ne distruge. Cand incercam sa o inchidem, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegm, ne tulbura. Sunt atat de triste zilele fara tine, ca sarutarile pe hartia rece a pozei tale, ci fiecare clipa pierduta din viata mea inima se-mpietreste si mai tare si intr-o zi nu va mai exista decat o poza cu mine intramata intre doua buze de piatra. Port in suflet o iubitre trista care-mi face pasii grei sa ramana mult in urma ochilor visatori. Nimeni nu-mi mai asterne un zambet la picioare sa-mi fie drumul mai lin, nimeni nu-mi mai spune vorbe frumoase sa-mi fie visele mai luminoase. Ti-am prins inima in panza sarutarilor mele si am crezut ca vei fi a mea pt totdeauna. Te-am infasurat in visele si sperantele mele si am sperat ca nu vei dor sa le destrami. Si totusi iara ca vraja s-a risipit. Ai plecat din viata mea. Ai sters totul cu buretele si oare de ce, a meritat? Eu acum stau si sufar in tacere, desfigurat imi pun o masca si imi joc rolul in viata de zi cu zi, astfel incat nimeni sa nu stie ce se intampla in sufletul meu....
Inima mea nu mai bate. Am murit!
Oare mai pot spera ca inima mea sa mai bata macat o data?
P.S.: I LOVE YOU! I LOVE YOU TILL THE END!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu