- Visul unui vis
Sambata,13.12.2014, ora 3:33
...Merg pe mijlocul strazii, pe linia continuu. Trist si suparat, cu ghiozdanul in spate si tigara in coltul gurii, merg prin noapte facandu-mi loc prin ceata deasa. Fredonez o melodie doar de mine auzita. Nu am o destinatie anume. Merg doar, ma indrept in partea opusa amintirolor...
Din spate se aud claxoane, m-i se face semne cu farurile, si o voce de femeie se aude:
- Esti nebun? Pe o asa ceata tu mergi pe mijlocul drumului? Daca dadeam peste tine?
... Nu bag in seama ce-mi spune, ii fac semn cu mana sa-si continuie drumul...
- Hei, cu tine vorbesc! Nu auzi? Ce ai? Ce e cu tine? Nu poti sa mergi chiar asa?
- Cum nu? Priveste-ma...
Merg tot inainte, fara a ma uita inapoi. Nu am chef de nimeni...
Simt o mana calda cum se strecoara in causul palmei mele si ma tinteste pe loc. Ma intoarce brusc si imi spune:
- Te-am intrebat ceva, de ce nu-mi raspunzi?
Incruntat si pregatit sa ma iau la harta cu ea, raman mut, si fac ochii mari cat cepele. In fata mea statea o femeie tanara, subtirica, blonduta cu un zambet ce-ti incalzea sufletul. Rochita-i alba cu fluturasi albastri ii ascundea forme apetisante...in ceata deasa, farurile care ii bat din spate prin rochita alba...murmur incet:
- Esti un inger?...
Ea razand:
- Da, numai inger nu sunt eu! observ ca frigul te-a cam afectat...
- Nu, nu mi-e frig, mi-e numai bine... Dar tu esti, tu, tu, tu... TU! Esti tu, fata din vis...
- Ha ha! esti amuzant!... ok, am auzit multe chestii la viata mea, dar asta le intrece pe toate.
Da sa plece, dar o prind de mana...
- Cine esti?
- Ce sa faci?
- Scuze, voiam sa vad daca tu chiar esti adevarata sau visez... Te asteptam de prea mult timp, incat incetasem sa mai cred ca ai sa apari vreodata.
- Ma asteptai de mult? zambindu-mi atat de frumos, imi mangaie obrazul stang cu o miscare atat de fina...Ooofff, mai baiatule, mai. De unde ai aparut si incotro te intrepti?!?
Raman mut. Nu pot articula nici un cuvant...Nu stiu de ce...
- Hei, ma auzi? De ce plangi?
...Plang?...Eu chiar plang? nu pot sa cred! Ma uit la Ea si plang... Pe nesimtite lacrimile-mi aluneca siroaie si eu nu am bagat de seama macar.
Abia perceptibil spun:
- Nu ma cunosti, nu stii cine sunt, dar sa stii ca am creat un univers minunat cu mult inainte ca tu, tu inger sublim sa imi apari in cale. Am fost creat din lacrmile cerului si din suflul vanturilor, doar ca sa te intalnesc pe tine...
Ma striga pe nume. Cum de imi cunoaste numele? Nu imi amintesc sa ii fi spus asa ceva?
- Cum de stii cum ma chiama? Ne-am mai intalnit pana acum?
- Nu! Nici odata nu ne-am vazut live. Dar imi apari in vis de cand ma stiu, te visez noapte de noapte! Niciodata nu mi-am putut aminti visul meu cu tine, atat stiu, ca o mare liniste ma cuprindea ori de cate ori imi apareai in vis. In bratele tale imi gaseam linistea si ma simteam atat de iubita.
Imbratisand-o o strang atat de tare la pieptul meu incat parca simt cum imi patrunde in suflet. Imi sopteste la ureche:
- Din apa cerului am cules stropi de roua,din puritatea marii raze de aur. Din suierul vantului, notele cele mai dulci. Le-am impletit toate, pentru tine le-am cules. Esti raza de soare ce-mi lumineaza viata, esti ecoul iubirii ce-mi leagana sufletul. Strange-ma in brate si nu-mi mai da drumul niciodata! Iubeste-ma! Vreau sa simt ca traiesc!
|
Daca as fi de gheata, ai vedea cu ochii tai cum ma topesc atunci cand imi zambesti!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu