Ecran de retine

In fapturi de lumina evadate in etern
pe plajele care in rasarit se astern
pe cerul gradina in culori de suspine
 si-n visu-mi stingher te caut pe tine

In roua, albastra, soare, tril si candoare,
o fauna mica isi face prin ierburi cale spre soare
iar tu, desculta, pasesti ca o zana de flori
si-n doina vibrezi aerul proaspat din zori

Apoi iti vine amiaza sub cerul senin,
ti-e sete, ti-e foame, ti-e cald prin bluza de in
si-ti pare ca eu sunt chiar raul din vale
ce satur pofte si port in valuri racoare.

Cu ambele brate ma-mprastii-n miliarde de stropi
ma bei, ma prelingii si chipul in mine-l ingropi
parul in unde se piaptana si se rasfata
O, tu Zamolxis, departarea-i cu moarte si viata!

Din apus se prelinge norul de noapte
sa te-acopere vag doar in cantec si soapte,
sa mai pot inca visa in dorul din tine
 ca ne iubim disperat pe ecran de retine