Stradă, școală și bordel
Zice o vorbă că „Femeia, mașina și arma nu se împrumută“. Nefiind rudă cu Țiriac sau măcar polițai cu soție la coafor, despre armă nu știu ce să spun. Probabil că vorba vine de la americani, unde tot gospodarul simte nevoia să-și protejeze găinile din ranch cu pușcociul ținut strategic pe noptieră, lîngă paharul cu placa dentară. De altfel, la noi, la români, este mai greu de aplicat, fiindcă pe vremea cînd românii încă dețineau arme nu știau ce-s alea mașini, iar cînd au avansat tehnologic și au dat căruța pe mașină nu mai aveau voie la arme. Dar divaghez deja, așa că revin la ceea ce ne unește pe noi în jurul rubricii de față. Și voi insista mai mult pe partea cu femeia și mașina. Un motiv recurent în cultura românească de orice nivel, motiv pe care astăzi îl identificăm, iată, în anunțul matrimonial alăturat. Încă de la început, domnișoara se declară „ediție limitată“. Și continuă de parcă și-ar fi expus reclama la tîrgul auto, nu la raionul de carne. O abordare proaspătă, inedită pentru această branșă, care sugerează că are simțul umorului cel puțin la fel de bine dezvoltat precum șoldurile și burtica, așa că nimic nu ne împiedică să-i dăm dreptate și să-i adresăm un sincer „bravo!“. Să știți că rar se găsesc întreprinzătoare atît de fîșnețe în industrie.
Înțelegem, deci, că duduia este mai pe satiră, sau pe umor, care sună atît de apropiat de amor (pe bani). Ce-ar fi ca piața fetelor ușoare să se nișeze după modelul presei? Așa cum există publicații de umor, apar prestatoare nișate pe umor, precum personajul nostru de azi. Apoi, prostituate specializate pe investigații (domeniu oarecum conturat, căci spionajul de muuuult se sprijină pe agenți cu portjartier). Sau pe sănătate. Ori pe sport. Și pe bucătărie, arie din care am mai povestit: cititorii fideli își amintesc, poate, cum o domnișoară care mă avea de client în dormitor mai dădea cîte o tură în bucătărie, ca să guste din ciorba aflată pe foc (acțiunea se petrecea la domiciliul său). Ar mai fi categoria prostituatelor angajate politic, după modelul anumitor televiziuni sau publicații. Aici, granițele între cele două genuri de prostituate (de presă și de budoar) se estompează și greu mai distingi între meseriile lor.
Dar iar ne îndepărtăm de subiect, ceea ce voiam să spun e că aș da o fugă la domnișoara „ediție limitată“. Măcar să ne hlizim la o cafea, nu neapărat pentru sex, că doar nu sîntem animale ce dreacu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu