Io-s genu’ naiv. Stau de cateva zile bune în coconul meu de autosuficienţă, vorbind doar cu oameni pe care-i suport, uitându-mă doar la lucruri care-mi plac şi ignorând complet tot ce se întâmplă în jurul meu şi am impresia că treaba, în general, e bună.
Mă rog. Mai văd pe facebook cum nasoalele îşi schimbă relationship status-ul, poate-poate le bagă cineva în seamă şi le întreabă cum de-s brusc single/engaged/married/widow. Şi abia aşteaptă să facă un prost greşeala, ca să o facă pe misterioasele, mulţumite că universului îi pasă cine şi cât le-o dă lor între labii.
Şi la fel, sperau să fie interesanţi şi nişte hipsteri în Control. Înainte de critici. Era în drumu’ meu. N-ajung de 4 ori pe an acolo. Deci. Hipsterii. Aduseseră în bodegă un aparat foto cu film. Iarăşi, ştiu că există şi beneficii la aparatele foto cu film, că-s unele mişto cu care faci treabă. Nu. Era o rapandulă chinezească de plastic. Şi hipsterii tot se pozau cu mizeria aia şi beleau fasolea unii la alţii, poate observă şi oamenii din jur ce năstruşnici sunt ei cu aparatul lor total inadecvat realităţii.
Şi dintr-o librărie se hlizeşte la mine, cu faţa lui de om care se scarpină pe nas cu lopata, Robert Pattinson. A apărut biografia lui neoficială OMG! Să-mi pun chiloţii de schimb, că ăştia s-au umectat până la şosete! Are 25 de ani. Cum poţi să faci biografia unui om de 25 de ani? S-a căcat pe el nişte ani, după care s-a dus la şcoală nişte ani, după care a futut nişte gagici. Mai aşteptaţi vreo 25 de ani sau un început de leucemie, ce pula mea. Nimeni nu merită o biografie la 25 de ani.
Numa’ decizii proaste în lumea asta.
Spre exemplu, fiecare facultate are vreo 20 de asociaţii studenţeşti, unde se adună toţi şomerii prea proşti să îşi găsească un loc de muncă. Să cerşească bani de la companii, ca să facă evenimente. La care să vină nişte vorbitori motivaţionali să le explice şomerilor cum să ajungă să fie de succes.
În principal ajungi să fii de succes păcălind 50 de şomeri să-ţi dea 500 de euro din banii sponsorilor ca să le spui cum să fie de succes.
Iar sponsorii chiar dau bani. Pentru că de bugetele de publicitate se ocupă cretini. Cretini care au impresia că e o idee bună să vadă cei mai proşti 50 de studenţi dintr-o facultate aleatoare un banner cu ei, pe 500 de euro. Care au impresia că dacă dai 50 de euro la un bloggăr pişcotar ca să citească mă-sa, 5 rude şi 4 prieteni despre cum crede el că compania ta e mişto şi moţul căcatului e o idee bună.
Dar na, aşa e publicitatea. Plină de fomişti. Toată lumea suge pula pe barter. Cum urlă foamea într-un lache de la un ziar/radio cum sună la şaorma Spermezeu:
„Alo, domnu’ şaormar, sărumâna. Trimite şi tu 10 şaorme pe adresa redacţiei şi scriu şi io un text de 200 de caractere de şaorma ta/ o laud 15 secunde la radio. Da’ mai rapid, că mi s-a sucombat duodenu’”
Dar cum a ajuns toată media să fie plină de pişcotari agramaţi care sug pula pe o lingură de ciorbă şi 10 milioane pe lună? Foarte simplu. Publicitate nu mai e, bani nu mai sunt, şi toţi oamenii care ştiu să facă ceva s-au reorientat profesional. Din fericire facultatea de jurnalism cacă 300 de proşti pe an creativi cât un sac de cărămizi dar destul de disperaţi încât să mănânce rahat fără sens în media pe 10 milioane şi o şaormă.
Şi cum s-a ajuns la asta?
Păi simplu. SNSPA-ul, facultatea aia de vite, scoate pe porţile staulului 300 de proaste pe an care au impresia că ştiu cu ce se mănâncă publicitatea. Şi sunt angajate la firme de catre proşti. Şi ele manageriază bugetul de publicitate cum ştiu ele mai bine. Pe bloggări pişcotari şi şomeri din asociaţii studenţeşti.
Ştiu ele ce ştiu, că-s tipe interesante. Care-şi schimbă relationship status-ul pe facebook ca să atragă atenţia. Şi au impresia că dacă-şi fac poze într-un bar băşit cu un aparat foto chinezesc de plastic CU FILM în 2012 alături de prietenii lor oligofreni, urâţi ca spatele pulii şi îmbrăcaţi ca un cenaclu de babe, e culeanu.
Mă rog. Mai văd pe facebook cum nasoalele îşi schimbă relationship status-ul, poate-poate le bagă cineva în seamă şi le întreabă cum de-s brusc single/engaged/married/widow. Şi abia aşteaptă să facă un prost greşeala, ca să o facă pe misterioasele, mulţumite că universului îi pasă cine şi cât le-o dă lor între labii.
Şi la fel, sperau să fie interesanţi şi nişte hipsteri în Control. Înainte de critici. Era în drumu’ meu. N-ajung de 4 ori pe an acolo. Deci. Hipsterii. Aduseseră în bodegă un aparat foto cu film. Iarăşi, ştiu că există şi beneficii la aparatele foto cu film, că-s unele mişto cu care faci treabă. Nu. Era o rapandulă chinezească de plastic. Şi hipsterii tot se pozau cu mizeria aia şi beleau fasolea unii la alţii, poate observă şi oamenii din jur ce năstruşnici sunt ei cu aparatul lor total inadecvat realităţii.
Şi dintr-o librărie se hlizeşte la mine, cu faţa lui de om care se scarpină pe nas cu lopata, Robert Pattinson. A apărut biografia lui neoficială OMG! Să-mi pun chiloţii de schimb, că ăştia s-au umectat până la şosete! Are 25 de ani. Cum poţi să faci biografia unui om de 25 de ani? S-a căcat pe el nişte ani, după care s-a dus la şcoală nişte ani, după care a futut nişte gagici. Mai aşteptaţi vreo 25 de ani sau un început de leucemie, ce pula mea. Nimeni nu merită o biografie la 25 de ani.
Numa’ decizii proaste în lumea asta.
Spre exemplu, fiecare facultate are vreo 20 de asociaţii studenţeşti, unde se adună toţi şomerii prea proşti să îşi găsească un loc de muncă. Să cerşească bani de la companii, ca să facă evenimente. La care să vină nişte vorbitori motivaţionali să le explice şomerilor cum să ajungă să fie de succes.
În principal ajungi să fii de succes păcălind 50 de şomeri să-ţi dea 500 de euro din banii sponsorilor ca să le spui cum să fie de succes.
Iar sponsorii chiar dau bani. Pentru că de bugetele de publicitate se ocupă cretini. Cretini care au impresia că e o idee bună să vadă cei mai proşti 50 de studenţi dintr-o facultate aleatoare un banner cu ei, pe 500 de euro. Care au impresia că dacă dai 50 de euro la un bloggăr pişcotar ca să citească mă-sa, 5 rude şi 4 prieteni despre cum crede el că compania ta e mişto şi moţul căcatului e o idee bună.
Dar na, aşa e publicitatea. Plină de fomişti. Toată lumea suge pula pe barter. Cum urlă foamea într-un lache de la un ziar/radio cum sună la şaorma Spermezeu:
„Alo, domnu’ şaormar, sărumâna. Trimite şi tu 10 şaorme pe adresa redacţiei şi scriu şi io un text de 200 de caractere de şaorma ta/ o laud 15 secunde la radio. Da’ mai rapid, că mi s-a sucombat duodenu’”
Dar cum a ajuns toată media să fie plină de pişcotari agramaţi care sug pula pe o lingură de ciorbă şi 10 milioane pe lună? Foarte simplu. Publicitate nu mai e, bani nu mai sunt, şi toţi oamenii care ştiu să facă ceva s-au reorientat profesional. Din fericire facultatea de jurnalism cacă 300 de proşti pe an creativi cât un sac de cărămizi dar destul de disperaţi încât să mănânce rahat fără sens în media pe 10 milioane şi o şaormă.
Şi cum s-a ajuns la asta?
Păi simplu. SNSPA-ul, facultatea aia de vite, scoate pe porţile staulului 300 de proaste pe an care au impresia că ştiu cu ce se mănâncă publicitatea. Şi sunt angajate la firme de catre proşti. Şi ele manageriază bugetul de publicitate cum ştiu ele mai bine. Pe bloggări pişcotari şi şomeri din asociaţii studenţeşti.
Ştiu ele ce ştiu, că-s tipe interesante. Care-şi schimbă relationship status-ul pe facebook ca să atragă atenţia. Şi au impresia că dacă-şi fac poze într-un bar băşit cu un aparat foto chinezesc de plastic CU FILM în 2012 alături de prietenii lor oligofreni, urâţi ca spatele pulii şi îmbrăcaţi ca un cenaclu de babe, e culeanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu