SINGUR SI PUSTIU, nu fac nimic altceva decat sa ascult o melodie care sincer nici nu stiu de ce imi place asa de mult...si privesc in gol...nu am chef nici de tigara care fumega aruncata intr-o doara in scrumiera, paharul cu vin alb zace pe birou si nu ma imbie cu absolut nimic, cartea rasfoita sta aruncata pe jos si telefonul zace pe pat (ma abtin sa ma ating de el. Nu vreau sa fac nici o prostie)...imi vine sa te sun, sa-ti aud glasul...macar pentru 3 secunde, imi e dor de tine, de vocea ta...o parte din mine te striga, te cheama, iar cealalta parte din mine te alunga si te blesteama...offf... m-am saturat de toata povestea asta, as vrea sa treaca totul. Doare, totul doare, distanta, tacearea; fiecare secunda trecuta e inca un lant aruncat peste sufletul meu...Mi-e greu, exagerat de greu... am nevoie de o imbratisare si de o vocea calda spunandu-mi ca totul va fi bine, dar glasul acela nu mai poate spune lucruri dulci, nu mai poate spune decat cuvinte pline cu venin... Ma simt in plus pe lumea asta, nu imi gasesc locul nici cum. Ma scufund tot mai mult in ruinele lumii pe care eu, singur am daramato, cu propriile mele maini. De ce nu m-ai putut opri?...ma scufund tot mai mult in abisul in care am decazut...nu am chef de nimic, de absolut nimic...stau cuminte in fotoliul imens de mare si privesc in gol. Prin fata ochilor mei se deruleaza un film, unde noi doi suntem actorii principali, scenariul e scris de faptele noastre, iar decorul sunt lacrimile si suspinele tale......
I'm dying. Slowly but surely. I will die and you will not be able to stop'it!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu