Daca as putea da' timpu' inapoi oare ce as face
Dar pur si simplu , N'ai ce face Ca timpul care trece nu se mai ïntoarce...
A fost o data o fata singura si trista care a refuzat sa iubeasca.Au fost atatea posibile iubiri in viata ei!Ea era asa de singura s trista incat ziua isi ineca durerea in zambete si noaptea,atunci cand ramanea singura sa puna capul p perna ii veneau in minte mii si mii de amintiri si o inabusau lacrimile.Regretele ca odata a avut sansa sa iubeasca si a refuzat zicand: \"Nu, nu trebuie sa ma indragostesc! Nu imi convine!\".Ce trist pentru ea, acum e cufundata in singuratate!
Acum sta singura in camera ei dintr-o mahala a orasului.Patul ei este cufundat de fiorii amintirilor si se gandeste la tot ce a fost. In camera e foarte frig si aburul ii iese pe gura in intuneric.
Da, odata a iubit si ea, poate chiar si acum mai iubeste, un baiat cu par balai si ochii caprui, erau doi copii care invatau atunci ce inseamna iubirea.
Ea era foarte fericita, zambea tot timpul,invidiile erau prea mari,"prieteni cu doua fete", ea nu stia ce sa faca. Era tare speriata de a-si incredinta inima cuiva si si-a ascultat prietenii, l-a lasat in mijlocul multimii, l-a lasat sa plece si nu s-a uitat inapoi.
Se tineau de mana si se uitau unul in ochii celuilalt si el o intreba, "De ce?" ,"Ce s-a intamplat?",iar ea a raspuns "Nu conteaza!", "Te rog frumos s-o lasi balta!" insa inima i se frangea in bucatele. Atunci si-au plecat privirile in acelasi timp si fara nici un cuvant si-au dat drumul la maini.
Ce dura a fost cu ea credea ca sufletul unui om se poate vindeca asa de usor, nu, nu stia nimic, nu stia ce inseamna sa iubesti si nu stia ce inseamna sa fii singur...
Atunci aceasta fata a dat cu piciorul in prima ei dragoste.O dragoste curata intre doi copii...
Dupa un timp se mai intalneau ocazional prin oras, insa nu mai era acelasi lucru, el nu o mai lua in brate, ea nu-l mai mangaia, acum doar treceau unul pe langa celalalt si doar dadeau din cap in semn de salut. Se mai intalneau in autobuz sau prin alte locuri dar ea se prefacea ca nu e acolo, de ce?...pentru ca ea nu voia sa-i arate cat de slaba e in realitate, nu voia ca el sa vada ca ei i se inmoaie picioarele cand il vede.
In drumul ei spre scoala trecea cu autobuzul prin apropierea casei lui si de fiecae data se uita pe strada lui ca si cum ar fi vrut sa-l vada pe el, dar ea stia ca nu o sa-l vada. Devenise obisnuita ca atunci cand trecea p acolo sa-si intoarca capul spre "locul sperantei", dar el nu a aparut...
Uneori povestea cu prietenele ei despre el si momentele frumoase pe care le-au trait inpreuna, dar nici o data nu a recunoscut cat de mult il iubea si il lasase sa plece.
Ce intorsaturi are uneori soarta, ea credea ca prima dragoste se uita, asa credea ea, si ca vor fi altele mai frumoase, se insela amarnic.
Acum ea constientizeaza lucrurile acestea pentru ca in viata ei au mai fost diferite persoane pe care ea in permanenta le-a comparat cu el. Nimeni nu se compara cu el si cu puritatea iubirii lor...
Acum sta in camera ei din mahala, este frig si lacrimile ii picura pe obrajii rotunzi si cu fata indreptata spre icoana din perete rosteste:"Doamne, ce grea e singuratatea!" si se prabuseste inconstienta pe perna...
Amintirile si regretele ii veneau in minte in cele mai multe dintre noptile ei, de atatea ori din cauza suferintei cadea inconstienta. De data asta suferinta ca pierduse singura fiinta p care o iubise cu adevarat o doboara definitiv.
Spera ca poate in alta viata sau alaturi de Dumnezeu se vor reintani si ea isi va repara greseala .
Uneori e prea tarziu sa facem ceva pentru iubirea noastra, trebuie sa trecem peste orgoliu si trebuie sa admitem ca iubirea este totul in viata!
NU IROSITI IUBIREA!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu