La Grădina Zoologică din Baia Mare moare un urangutan şi astfel, rămâne femela singură în călduri gata să rupă gratiile de la cuşcă. Directorul Grădinii Zoologice convoacă angajaţii la o şedinţă:
- Bă, băieţi! De când a murit urangutanu’, femela asta dă să rupă cuşca. Sperie copiii şi astfel ne scad vizitatorii şi implicit bugetul şi salariile voastre. Io m-am gândit să trimitem un fax la Bucureşti, să ne trimită ei un urangutan să ne fută femela asta.
Toţi colegii lui îl aprobă şi astfel se trimite faxul la Bucureşti. A doua zi vine răspuns de la Bucureşti: “În România nu există în nicio grădină zoologică specie dintr-asta de urangutan, însă vă sfătuim să trimiteţi faxul ăsta la National Geografic, Discovery Chanel, Teleenciclopedia că poate vă ajută ei să găsiţi urangutan”. Vâzând acest răspuns, directorul grădinii zoologice trimite faxul mai departe aşa cum l-a sfătuit Bucureştiul. După o săptămână primeşte răspuns de la toate instituţiile: “Stimaţi colegi din Baia – Mare vă comunicăm faptul că în lume nu există un astfel de urangutan în captivitate”. Văzând acest răspuns directorul organizează o nouă şedinţă:
- Bă băieţi! Aţi văzut şi voi răspunsul. Nu avem ce face altceva decât să eutanasiem femela asta de urangutan, că în ritmu’ ăsta ne rupe cuşca şi atacă vizitatorii. Şi aşa toţi copiii din Baia-Mare s-au speriat de apucăturile ei şi nu mai vin la Grădina Zoologică! Auzind acestea, îngrijitorul care se ocupa de femelă îi spune directorului:
- Domnu’ director! Apoi io de când era mică am crescut-o pe gorila asta şi nu prea aş vrea să o omorâm. Io zic să mai încercăm o soluţie. Până acuma mi-o fost ruşine să vă zic, da’ io am un văr aci aproape de Baia Mare – în Cavnic – care de mic o futut animale: hamsteri, pisici, câini, oi, capre. Acuma am auzit că fute vaci, iepe, animale de-astea mari. Io zic, domnu’ director, să-l întrebăm că poate ne ajută cu gorila asta.
Directoru’: – Păi normal că-l sunăm! Dă-ne numărul de telefon! Formează directoru’ numărul:
- Alo!
- Da! Bună ziua!
- Bună ziua! Sunt directoru’ de la Grădina Zoologică din Baia Mare şi ne-o murit un urangutan şi acuma femela n-are cine s-o fută şi îi gata să rupă cuşca. Aci văru’-tău de faţă ne-o zis că ţie îţi plac tare mult animalele, poate prea mult şi ne-am gândit că poate ne poţi fute tu femela asta de urangutan că suntem disperaţi şi tăţi copiii din Baia Mare nu mai vin la Grădina Zoologică. Tătă treaba costă 1.000 de euro şi dacă suntem mulţumiţi te mai chemăm. Ce zici, ne poţi ajuta?
- Domnu’ director, totuşi îi urangutan. Vă pot suna mâine dimineaţă? Că io nu mă pot decide pe moment!
- Da’ cum să nu! Sună-ne mâine dimineaţă!
A doua zi de dimineaţă îi sună telefonul la director:
- Alo!
- Da!
- Bună ziua sunt eu băiatu de la Cavnic cu gorila.
- Da! Spune, te-ai hotărât?
- Da, domn’ director! N-am dormit toată noaptea. M-am tot gândit. Nu cred că vreodată voi mai avea ocazia să mă întâlnesc cu şansa pe care mi-aţi dat-o şi m-am decis că vă fut urangutanul ăla da’ numa cu trei condiţii.
- Ascult! Spune directorul
.- 1: vă rog să-mi băgaţi şofer să vină după mine la Cavnic să mă ducă şi să mă aducă înapoi din Baia-Mare, că-i tare scump drumu’. 2: Io vă fut urangutanu’ da’ nu-l ţuc pă gură. Şi 3: ….. Banii ăia – 1.000 de euro – vi-i pot da în rate?
- Bă, băieţi! De când a murit urangutanu’, femela asta dă să rupă cuşca. Sperie copiii şi astfel ne scad vizitatorii şi implicit bugetul şi salariile voastre. Io m-am gândit să trimitem un fax la Bucureşti, să ne trimită ei un urangutan să ne fută femela asta.
Toţi colegii lui îl aprobă şi astfel se trimite faxul la Bucureşti. A doua zi vine răspuns de la Bucureşti: “În România nu există în nicio grădină zoologică specie dintr-asta de urangutan, însă vă sfătuim să trimiteţi faxul ăsta la National Geografic, Discovery Chanel, Teleenciclopedia că poate vă ajută ei să găsiţi urangutan”. Vâzând acest răspuns, directorul grădinii zoologice trimite faxul mai departe aşa cum l-a sfătuit Bucureştiul. După o săptămână primeşte răspuns de la toate instituţiile: “Stimaţi colegi din Baia – Mare vă comunicăm faptul că în lume nu există un astfel de urangutan în captivitate”. Văzând acest răspuns directorul organizează o nouă şedinţă:
- Bă băieţi! Aţi văzut şi voi răspunsul. Nu avem ce face altceva decât să eutanasiem femela asta de urangutan, că în ritmu’ ăsta ne rupe cuşca şi atacă vizitatorii. Şi aşa toţi copiii din Baia-Mare s-au speriat de apucăturile ei şi nu mai vin la Grădina Zoologică! Auzind acestea, îngrijitorul care se ocupa de femelă îi spune directorului:
- Domnu’ director! Apoi io de când era mică am crescut-o pe gorila asta şi nu prea aş vrea să o omorâm. Io zic să mai încercăm o soluţie. Până acuma mi-o fost ruşine să vă zic, da’ io am un văr aci aproape de Baia Mare – în Cavnic – care de mic o futut animale: hamsteri, pisici, câini, oi, capre. Acuma am auzit că fute vaci, iepe, animale de-astea mari. Io zic, domnu’ director, să-l întrebăm că poate ne ajută cu gorila asta.
Directoru’: – Păi normal că-l sunăm! Dă-ne numărul de telefon! Formează directoru’ numărul:
- Alo!
- Da! Bună ziua!
- Bună ziua! Sunt directoru’ de la Grădina Zoologică din Baia Mare şi ne-o murit un urangutan şi acuma femela n-are cine s-o fută şi îi gata să rupă cuşca. Aci văru’-tău de faţă ne-o zis că ţie îţi plac tare mult animalele, poate prea mult şi ne-am gândit că poate ne poţi fute tu femela asta de urangutan că suntem disperaţi şi tăţi copiii din Baia Mare nu mai vin la Grădina Zoologică. Tătă treaba costă 1.000 de euro şi dacă suntem mulţumiţi te mai chemăm. Ce zici, ne poţi ajuta?
- Domnu’ director, totuşi îi urangutan. Vă pot suna mâine dimineaţă? Că io nu mă pot decide pe moment!
- Da’ cum să nu! Sună-ne mâine dimineaţă!
A doua zi de dimineaţă îi sună telefonul la director:
- Alo!
- Da!
- Bună ziua sunt eu băiatu de la Cavnic cu gorila.
- Da! Spune, te-ai hotărât?
- Da, domn’ director! N-am dormit toată noaptea. M-am tot gândit. Nu cred că vreodată voi mai avea ocazia să mă întâlnesc cu şansa pe care mi-aţi dat-o şi m-am decis că vă fut urangutanul ăla da’ numa cu trei condiţii.
- Ascult! Spune directorul
.- 1: vă rog să-mi băgaţi şofer să vină după mine la Cavnic să mă ducă şi să mă aducă înapoi din Baia-Mare, că-i tare scump drumu’. 2: Io vă fut urangutanu’ da’ nu-l ţuc pă gură. Şi 3: ….. Banii ăia – 1.000 de euro – vi-i pot da în rate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu