glisee despre femei

1. Femeile vorbesc mult.
Mie, pe bune, nu mi s-a parut niciodata. Nu zic acum ca n-am intalnit, ocazional, o grasa vorbareata pe care as fi vrut sa o fac sa taca prin retezarea corzilor vocale cu toporul, dar nu am observat o diferenta semnificativa intre sexe. Dimpotriva, de obicei sunt tipi aia care vorbesc o gramada, ca si cum ar sti despre ce e vorba, si asta ma enerveaza cel mai tare.
2. Femeile sunt superficiale, preocupate de imagine, machiaje, moda, trenduri, barfa,VIP uri, etc.
Asta din cauza ca femeile, in special cele mai tinere, sunt judecate aproape in intregime dupa imagine. Barbati, faceti urmatorul exercitiul: incercati sa descoperiti in ce masura (procentuala, sa zicem) apreciati o femeie dupa imagine. (Daca spuneti sub 70%, mintiti.) Faţă draguţă, corp slab, trend, zambet, tăcere, asta e tot ce conteaza. Daca e frumoasa si incearca sa nu vorbeasca prea mult, si pe deasupra mai stie sa nu fie falsa, ne pare practic geniala. De ce sa le judecam ca fiind superficiale cand defapt asta e adancimea valorii lor pentru societate? Nu poti sa fii adanc in balta. Care din noi facem eforturi doar ca sa fim interesanti pentru cei din jur? Pot sa extind o paralela si la barbati. Barbatii sunt judecati mult dupa cat de instariti sunt, dar cine m-ar contrazice daca as zice ca toti astia care se agita toata viata dupa bani sunt defapt la fel de superficiali ca niste femei?
3. Femeile sunt greu de inteles, sunt complicate. Cine intelege femeile?
Eu le inteleg, si nici nu e asa greu. Stiu ca se spune ca femeile sunt complicate, dar defapt e doar o diferenta de limbaj. Cum ar zice Wittgenstein, o problema filozofica se reduce la o problema de vocabular. Spre exemplu, sa va traduc cateva expresii comune:
a. “Imi plac tipii care au incredere in ei” = Vreau sa cunosc un tip care se comporta ca si cum ar fi cel mai valoros specimen de sex masculin, si vreau sa se comporte cu mine ca si cum nu as valora nimic. De ce? E simplu, imi plac barbatii care sunt valorosi, intr-un fel sau altul, pentru ca asa sunt programata genetic. Dar fiindca nu am multa experienta si nu stiu exact ce caut, trebuie sa ma orientez mult dupa conventii si alegerile altor fete. De aceea, si evaluarile facile pe care le fac si, mai important, motivul pentru care prefer indirect ca prietenul meu sa se comporte urat cu mine. Daca el imi vorbeste ca si cum as fi un nimic inseamna ca nu ii pasa de mine, deci e probabil ca isi poate gasi alta prietena usor, ceea ce il face valoros pe o scala sociala arbitrara, orice ar insemna asta. Daca ma iubeste prea tare si tine la mine, e aproape sigur ca nu e maximul pe care l-aş putea obţine pe acea scala, de aceea trebuie sa gasesc altceva! Simplu.
b. “Am nevoie de spatiu!” = Vreau sa te parasesc, dar nu am curaj sa o spun in fata fiindca vreau sa evit conflictul, din cauza ca sunt fricoasa. Pe deasupra, e convenabil sa am pe cineva pana imi gasesc un altul, dar evident ca nu mai vreau acelasi nivel de intimitate pana atunci. Pe scurt, ideal ar fi sa profit de tine pe cat se poate, si sa ma mint frumos in acelasi timp, cum ca as fi in perioada mea “nebuna”.
c. “Vreau sa cunosc un baiat de treaba, care sa ma iubeasca, dar nu reusesc!” = Desigur, daca as vrea cu adevarat asta, nu as mai umbla aiurea dupa ratati despre care stiu ca s-au comportat urat cu prietenele lor in timp ce le inselau cu mine. Plus ca nu in cluburi si baruri te duci pentru relatii de lunga durata, nu? De fapt, zic asa ca sa par mai putin curva decat sunt, ceea ce e bine, nu?, fiindca o fata e judecata mai bine daca e o curva si minte decat daca e o tipa cu impulsuri normale si sincera. Sinceritatea nu te duce nicaieri, si nu e vina mea.
d. “NU ma intereseaza cati bani ar avea un prieten!” = Ma intereseaza cati bani ar avea. Cand eram mica am citit mii de povesti cu printese, sau fete care eventual devin printese. Adanc in subconstient am dorinta de a fi cucerita de un print pe cal alb, care sa ma scoata din mizerie. Totusi nu mi-a fost clar care e mesajul moral din povestile alea: ce e special la fetele care sunt sau ajung printese? De ce primesc ele ceea ce-si doresc? Sunt frumoase, asta e adevarat. Dar eu nu sunt extraordinar de frumoasa, oricat m-as minti, deci ce inseamna asta pentru mine? Si, oricum, ce se intampla cu toate celelalte fete frumose din imparatie, toate celelalte Cenusarese? Raman cu buza umflata fetele; nici sa numai vorbim de cele care nu sunt foarte frumose. Pana la urma, nu poate fi decat o printesa la atatia oameni. Prefer sa rup aici firul gandurilor…
e. “Imi plac tipii cu simtul umorului.” = Imi plac tipii care se pot impune social, fie asta si prin şarmul lor. Pe deasupra, tipii cu simtul umorului sunt inteligenti, nu? Revenim la masura aia intuitiva a valorii sociale pe care o am.