Exista suferinta in viata, si exista infrangeri. Nimeni nu le poate evita . Dar e mai bine sa pierzi unele batalii in cadrul luptei pentru visele tale, decat sa fii infrant fara sa sti macar pentru ce lupti.Oamenii trebuie sa sufere inainte de a risca sa faca ceea ce iubesc.Care este adevarul despre suferinta? Nasterea inseamna suferinta, imbratranirea inseamna suferinta, durerea si lamentarea si disperarea inseamna suferinta.Singura modalitate de a fi fericit este aceea de a iubi suferinta.E nevoie de mai mult curaj pentru a suferi decat pentrru a muri.
despre suferinta ...
by sebastian raul pavel
Durerea care nu se poate localiza fizic intr-o singura parte a corpului dar se regaseste pe intreaga lui suprafata este suferinta. Suferinta este tatonarea suprafetei subiectului, inserandu-se pe sine precum o mie de seringi deodata, In acelasi timp si cu aceeasi intensitate. Suferinta este comprimarea prezentului, reducerea lui la trairea durerii psihice, cand timpul cotidian dispare in favoarea timpului suferintei, in care fiecare posibilitate este uitata si sublimata in insasi posibilitatea de a trai intr-un “dupa” al durerii si suferintei. Dar niciodata suferinta nu este singura, ea intotdeauna este singulara, insa suportul existentei sale se regaseste in vietuirea cu ceilalti. “ceilalti sunt infernul” nu se poate compara cu durerea completa a unei incompletitudini, a unei suferinte a carui posibilitate este prezenta si exista intotdeauna in tine ca un “celalalt”. Infernul inseamna pedepsirea intr-un timp ulterior, pentru care individul se poate pregati sau pe care individul il poate ignora, insa suferinta nu tine cont de astfel de calcule. Ea vine cand nu te astepti si nu se stie cand mai pleaca. Prin infern, suferinta iti este programata pentru o eternitate cu al carui gand te poti obisnui mai repede decat cu gandul la o suferinta neasteptata prin care este imposibil sa “treci”, caci suferinta nu are praguri. Ca este deodata si totala, cu ea trebuie sa-ti re-negociezi fiinta si relatiile cu ceilalti, ea este “tranzit fara trecere”, timp incremenit in strainul propriei noastre persoane, mai strain decat “celalalt”, fara a-l cunoaste, fara a-l domina, resursa ultima a vietii noastre dominate inaintea dominatiei totale si permanente. Ca si aceasta din urma (moartea), suferinta ese numai “a noastra”. a o controla, a o avea in putere este o iluzie. Precum un baraj atacat de valuri prea puternice, lacrimile vor trece prin crapaturi, prin cimentul vietii noastre de pana acum. De acum inainte “nimic” nu va mai fi la fel, caci nimicul a izbandit prin fisurile propriei noastre neasteptari. Ramane absenta, nu ca un gol de neumplut, ci ca un timp care nu va mai avea loc: bucurii posibile, momente impreuna, durere impartasita, toate mor odata cu moartea celuilalt. murim si noi odata cu ei, dar noi supravietuim sub-zistand intre moartea lor si viata noastra. iar in aceasta nu este niciun adevar ascuns sau esential, doar noi, mai singuri decat inainte. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu